Iulia
Hasdeu
„Eu am atâtea de spus, și nu știu cui să le spun, și nu știu cum să le spun, și totuși le simt." — Iulia Hasdeu, Jurnal
Iulia Hasdeu
Poetă · Pianistă · Dramaturgă · 1869–1888
O viață trăită
în toată intensitatea ei
Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, în Câmpulung, fiica singurului B. P. Hasdeu — filolog, scriitor și academician, unul dintre cei mai mari cărturari pe care i-a dat vreodată cultura română. Moștenind din plin geniul tatălui, Iulia a arătat de timpuriu o inteligență ieșită din comun și o sensibilitate artistică rafinată, care aveau să uimească lumea academică europeană.
La numai șaisprezece ani, Iulia era deja studentă la Sorbona — prima româncă admisă la Facultatea de Litere din Paris. Acolo studia concomitent muzică, filozofie și litere, compunea piese pentru pian, scria versuri în română, franceză și engleză și frecventa saloanele intelectuale pariziene ca un egal. Profesorii ei vorbeau despre ea cu un amestec de admirație și uimire.
Viața ei a durat doar nouăsprezece ani. Tuberculoza a stins-o la 17 septembrie 1888, la Câmpina, lăsând în urmă o operă care continuă să fie citită, cântată și studiată — și un tată devastat care i-a construit un castel în memorie: Castelul „Iulia Hasdeu" de la Câmpina, azi muzeu.
„Știu că voi muri de tânără. Dar mai bine să trăiești zece ani în intensitate decât o sută în mediocritate." — Iulia Hasdeu
O operă neîncăpătoare
în nouăsprezece ani
Versuri, dramaturgie, muzică, jurnal intim — Iulia Hasdeu a lăsat în urmă o operă surprinzător de vastă pentru o viață atât de scurtă.
De ce poartă școala noastră
numele Iuliei Hasdeu
Întemeiată în 1926, sub patronajul Casei Regale, școala noastră a ales să se pună sub semnul unui nume care întruchipa tot ceea ce o instituție de educație ar putea aspira să formeze: inteligență vie, curiozitate fără frontiere, curaj intelectual și pasiune autentică pentru frumos.
Iulia Hasdeu a fost prima româncă la Sorbona. A scris versuri în trei limbi. A compus muzică. A gândit filozofie. A trăit totul simultan, cu o intensitate care rămâne, la aproape o sută patruzeci de ani distanță, o invitație — pentru fiecare elev care trece pragul acestei școli.
Nu purtăm un nume. Purtăm o moștenire.
Motto-ul care a însoțit generații de elevi ai acestei școli — „Voi învinge prin mine însămi" — surprinde poate mai bine decât orice biografie spiritul Iuliei Hasdeu.