pastra. In suflet ne-am cladit un palat pe care l-am decorat cu amintiri splendide ce mereu vor fi legate de Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu”( asa cum se numea in anul 1991)

Profesorii sunt cei in compania carora am petrecut jumatate din zi, cinci zile pe saptamana si cei care ne-au potentat dorinta de cunoastere. Fie ca ne-au raspuns la dileme, fie ca ne-au indicat noi surse de informare, ceea ce au rausit in final a fost sa ne ofere cheia de citire a hartilor pe care le-am intampinat in viata, ne-au pregatit pentru viata, si mai mult, ne-au influentat prin felul lor de a fi, ne-au facut „oameni mari”. Vom ramane toata viata marcati de avataruri precum imaginea iconografica a doamnei diriginte Tincuta Dincov, profesoara de limba latina, care mie mi-a fost diriginta, prietena, sora si de multe ori mama, datorita careia am ales aceasta meserie(profesoara de limba latina), ori vorba blanda si asezata si sfaturile domnului director Dumitru Dincov,ori eleganta si vocea ferma a doamnei directoare Irinel Chiran, ori privirea calda si dorinta de a ne descifra tainele fizicii a doamnei profesoare Elena Pascu, ori privirea blanda si vocea calda a doamnei profesoare Catalina Neagu, ori pasiunea pentru istorie a doamnei profesoare Florica Vintila, ori oceanul de cunostinte ale domnului profesor Adrian Carstea si lista continua pentru ca, privind in urma, constat ca toate cunostintele acumulate in acesti ani se datoreaza doamnelor si domnilor profesori.

Prea scurte sunt randurile pentru a-mi marturisi intreaga admiratie fata de munca acestor oameni care ne-au ajutat sa intelegem ce obstacole, dar si ce bucurii ascunde viata.

Fiecare profesor, fiecare materie, toate au fost pastrate adanc in inima mea si ma fac sa simt infinita recunostinta si sa multumesc tuturor.

Aceiasi profesori m-au primit cu bratele deschise in anul 1998 cand m-am intors la liceu, de data aceasta profesoara de Religie si Limba Latina. Am gasit un colectiv de conducere si cadre didactice dedicate meseriei, avand dragoste fata de elevi si dorinta de a obtine performante.

La ceas aniversar iti urez drag liceu: La Multi Ani! Iti multumesc ca m-ai primit in bratele tale si ca nu m-ai uitat! Cu siguranta nici eu nu te voi uita!

Iuliana Matache, promotia 1995, XII D,prof dirig Tincuta Dincov

absolventa a Facultatii de Teologie- Limba Latina, master in Jurnalism, master in Stiinte Economice, Doctor in Sociologie

patru ani au însemnat pentru mine un drum al maturizării. Am reușit treptat să îmi formez o concepție despre lume, să îmi fixez anumite idealuri și atitudini față de aspectele vieții în general.Am cunoscut persoane noi, persoane diferite, persoane cu care am în comun foarte multe lucruri și care mă completează. Am reușit să leg prietenii strânse, prietenii care sper să dureze pe tot parcursul vieții.

Dacă timpul petrecut împreună nu va mai fi atât de mare, nu înseamnă că unii oameni rămân simple amintiri plăcute și nimic mai mult. În majoritatea profesorilor am văzut modele de viață, persoane care au știut să impună respect și care merită și au toată aprecierea mea.

Cei mai minunaţi patru ani din viaţa s-au încheiat o data cu festivitatea de absolvire.

Catana Dan Mircea, fac. franceza-italiana, consilier princ. la Ministerul Comunicatiilor,

1995,XII B,prof dirig  Cristiana Iliescu

adevarat in viata.

Astazi, Conferentiar Univesitar, Doctor la Academia de Studii Economie, Departamentul de Economie intreb studentii la primul seminar ce liceu au terminat si cu ce ganduri pasesc in noul ciclu de invatatmant. Toti sunt emotionati , iar in ochii lor vad regretul ca s-a terminat cea mai frumoasa perioada a vietii lor. Si pentru mine a fost la fel o perioada frumoasa lipsita de multe griji, unde a inceput formarea mea ca om responsabil .

Ma bucur enorm cand intalneste studenti care au terminat Liceul Iulia Hasdeu din Bucuresti si ii intreb plina de emotie ce profesori au avut , iar la sfarsit le povestesc si eu cate ceva despre amintirile mele din liceu.

Mihaela Dobre (Mosora)- promotia 1998-XII G- prof. dirig. Adrian Carstea

am avut parte de profesori extraordinari a caror imagine o port cu grija in suflet.

Liceul a fost cel care ne-a pregatit in mare parte pentru „admiterea la Maturitate” si care a creionat in mintea noastra amintirea unor ani luminosi, plini de emotie.

Dupa terminarea clasei a XII-a am urmat cursurile Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, Facultatea de Administratie Publica si ulterior Masterul Spatiul Public European, tot la SNSPA.

La un moment dat, in al treilea an de facultate, mi-am dorit foarte mult sa lucrez in banca, atfel ca din 2005 sunt angajata la BRD-Groupe Societe Generale, avand in prezent functia de Consilier Clientela Persoane Juridice.

La Multi Ani Colegiului National „Iulia Hasdeu” si profesorilor sai!

Cu drag,

Viorela (MITRU) Ionescu-Vitzu,  2000,   XIIB,prof diriginte Simona Maior

zi de zi.

Domnul Florin Ioniţă nu mi-a predat doar limba şi literatura română; mi-a extins lista de lecturi în direcţii vaste şi importante, m-a trimis în Lăptărie, apoi să văd Pulp Fiction şi m-a învăţat prin exemplu să îmi explic oraşul şi oamenii din jurul meu sub formă de poveste.

Doamna Simona Maior mi-a aşezat engleza pe o fundaţie solidă şi mi-a arătat cum calmul poate fi cald.

Doamna Cristiana Iliescu m-a dus la ziarul liceului, apoi în Franţa, apoi la Centrul pentru Jurnalism Independent, un pas decisiv pentru mine, toate cu o energie greu de egalat. Cred cu tărie că fiecare dintre noi este rezultatul interacţiunilor cu oameni întâlniţi ici, colo, iar la „Iulia Haşdeu” eu şi colegii mei am fost pe mâini bune.

Luiza Ilie a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti şi are un master în jurnalism de la University of Illinois Urbana-Champaign. Este corespondent al agenţiei de presă Reuters în Bucureşti.

2000, XIIB, prof dirig Simona Maior

nostime, altele surprinzatoare, petrecute in pauzele pe care am fi dorit sa le prelungim la nesfarsit. Liceul Iulia Hasdeu este locul unde am invatat ce inseamna prietenia, emotiile, dar si competitia, si mai presus de orice, locul care m-a ajutat sa ma descopar ca om. Ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc atunci persoane de care inca ma leaga prietenii sincere. Am avantajul ca noile tehnologii intretin chiar si la distanta, chiar si in absenta, relatii cu cei care vor ramane intotdeauna aproape de sufletul meu.

Cu mult drag si cu tot respectul pentru fostii mei profesori si colegi,

Raluca Panamarenco, 2000, XIIB, prof diriginte  Simona Maior

dupa intalnirea de zece ani am pus cateva ganduri pe hartie :\ \ Peste o suta de oameni, marea parte a profilor din generatia noastra si posibilitatea de a fi din nou, pentru putin timp, liceeni..toate se datoreaza unui efort urias facut de cativa colegi cu nervii tari, facebook-ului care ne-a dat posibilitatea sa ne regasim si nu in ultimul rand dorintei fiecaruia de a mai copilari putin.\ In momentul in care ne-am adunat in curte si a inceput cuvantarea domnului Director, am simtit cum ma intorc in timp pana in momentul ultimului clopotel..aceeasi emotie din urma cu 10 ani, acelasi nod in gat ca s-a terminat o etapa din viata, aceeasi teama de viitor totul a fost neschimbat..doar ca acum, 10 ani mai tarziu vazandu-i pe toti profii care „ne-au chinuit” mai mult sau mai putin in decursul celor 4 ani de liceu, am realizat cat de naivi si sturlubatici eram, cat de mult aveam senzatia ca noi le stim pe toate si nu ne ajuta prea mult atatea sfaturi din partea unor oameni cu o experienta de viata vasta. Prima si ultima ora de dirigentie la 10 ani de la terminarea liceului a fost cutremuratoare. Momentul in care am pasit in clasa m-a dus 10 ani inaoi. A fost o ora de dirigentie intre oameni mari, realizati ( copii, cariera, nu importa )si profii cei mai de suflet: diriga, o femeie deosebita care ne-a iubit si a incercat pe cat posibil sa ne trateze fara nici o diferenta pe toti si proful de romana caruia asa cum multi din colegi au spus..ii datoram mult din ceea ce am devenit astazi. Evident fiecare profesor in parte a avut un impact mai mic sau mai mare asupra fiecaruia insa acum fac referire la cei pe care am si avut ocazia sa ii revedem in cazul orei de dirigentie. Nu am sa uit niciodata deviza doamnei diriginte: ” ai reusit, mergi inainte..n-ai reusit, mergi inainte”..orice s-ar intampla trebuie sa ne gasim fortele necesare sa depasim orice moment. Nu am sa uit niciodata faptul ca am fost si poate inca mai sunt pe alocuri „branza buna in burduf de caine” asa cum mi-a spus profu’ de romana..asa cum cu siguranta v-au spus si voua alti profi..Daca as m-as gandi mai mult, singurul regret pe care l-as putea avea din perioada liceului ar fi ca nu am stiut sa apreciez acesti oameni minunati care au incercat pe cat posibil sa ne definitiveze, sa completeze cat mai mult la educatia primita de acasa. Altminteri, nu-mi pare rau de nimic, am copilarit, ne-am distrat, unii dintre noi si-au gasit dragostea vietii ( se stiu ei cine) am crescut impreuna cu bune si cu rele, si acum 10 ani mai tarziu regasind atatia colegi pot sa spun un lucru\…hai sa ne adunam mai des..din pacate viata nu e atat de lunga incat sa ne permita luxul trecerii timpului in van..haideti sa incercam poate nu in fiecare an dar la doi, trei sa mai „profitam” putin de cei care au facut atatea eforturi sa ne puna bazele noastre ca oameni.

Despre asta vorbim acum..Licelul oricum nu mai este ( nu mai arata ) ca pe vremea noastra.Ce s-a intamplat acolo insa ..

E greu sa scriu ceva mai obiectiv in conditiile in care profesorii generatiei noastre au contribuit vital la ceea ce suntem noi acum, mai ales cand petreci atatia ani in acelasi colectiv.

Ca sa raspund insa si celeilalte cerinte :

Dragos Nanu-promotia 2001- XII B-Clasa de limbi straine intensiv engleza

Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy ” promotia 2005.

In prezent Principal Consultant/Project Manager La Infosys Consulting

Alte date concrete:

Engleza: Simona Maior- un om deosebit, deschis si cald.Doamnei Maior ii datorez nivelul limbii engleze din prezent.

Franceza – Doamna Profesoara Papastate. Desi extrem de dura, dupa atatia ani nu pot spune decat atat: O doamna in adevaratul sens al cuvantului.

Romana: Florin Ionita- De departe cel mai tare profesor de Limba si Literatura Romana pe vremea noastra si daca mai activeaza, cred ca si acum.

Geografie- V-VIII- D-l Mierla – o adevarata enciclopedie pe picioare ca sa o citez pe doamna Vintila

Geografie – Rechinul denumire de care cel putin in vremea noastra devenise foarte mandru

Fizica- Doamna Anca Badila- genul de profesoara care ar putea invata si un extraterestru cum e cu fizica

Chimie – Doamna Profesoara Median

Sport – Ioana Rugina

Personal cred ca as putea sa strig tot catalogul profesorilor in acele vremuri insa am mentionat pe cei care mi-au fost dragi in mod deosebit cu diriga in frunte.

Nu Liceul face din elevi oameni, ci profesorii fac asta. Cu cat profesorii sunt mai buni cu atat elevii trag sa demonstreze ca merita sa primeasca toate acele cunostinte.

As putea scrie o carte despre toate intamplarile bune sau mai putin bune petrecute in cei 8 ani de Hasdeu, insa, ca si cuvintele de mai sus, ar fi explicate prin prisma copilului de atunci.

Omul sfinteste locul iar Iulia Hasdeu e un loc daca nu sfant cel putin special pentru toti cei care am fost elevi.

Sunt convins ca nu o sa va ajute prea mult randurile de mai sus, dar ma bucur ca pot impartasi o parte din trairile mele cu dumneavoastra.

Cu respect

Best regards,\ Dragos Nanu,PMP

totul a revenit în memorie- culoarele însorite, soneria din Stan și Bran, scara în formă de spirală pe care intram în liceu, curtea unde ne refugiam în pauze. Și colegii. I-am revăzut pe câțiva dintre ei recent, iar suprapunerea dintre amintirea pe care o păstram despre ei și înfățișsarea lor actuală a fost stranie. Pentru mine par tot aceiași de acum 15 ani, cu care tremuram de emoții înainte de Bac.

Nenumărate flash-uri cu profesorii. Poveștile despre Bucureștiul de altădată ale domnului profesor Ioniță mi le amintesc și acum, când trec pe străzile din Centrul Vechi. Cât fun aveam la ora de engleză a doamnei Maior. Cum mă rugam să nu ratez subjonctivul când intra pe ușă doamna profesoară Papastate. Cum era de blândă cu noi doamna profesoară Dincov. Cum alergam ca bezmeticii prin curtea liceului la ora de sport, după bârfele din vestiar. Cum am dat mâna cu Regina Ana, când a venit la noi în vizită la liceu, și am ținut un discurs în fața Regelui Mihai.

Mă uit la poze: eram timizi, ciufuliți, haioși, îmbrăcați ciudat (cu blugi turcești de la Pavilionul H). Aveam (cei mai norocoși dintre noi) telefoane cât cărămida, iar referatele le scriam de mână. Aveam agende de amintiri, în care colecționam citate și perle ale profesorilor. Cred că am fost ultima generație care a mai avut așa ceva. Nu am trăit momente demne de Cișmigiu & Co, dar acum privesc cu duioșie la anii de liceu. Nici nu subscriu clișeistic la maxima că anii de liceu sunt cei mai frumoși din viață. Au fost normali, poate mai liniștiți decât ai altora. Marele regret: că nu am avut niciodată tabere sau drumeții cu colegii. Am întâlnit profesori deosebiți, pe care i-am apreciat la adevărata lor valoare abia după ce am plecat, și colegi cu care m-am împrietenit cu adevărat abia după terminarea liceului. Iulia Hasdeu: liceul meu. De fiecare dată când trec prin fața lui, mă uit la geamurile clasei mele (parter, latura dinspre Obor).

Am fost promotia 1997-2001, clasa XII B (intensiv engleza- uman) la dna prof. Vintila.

Am absolvit Facultatea de Litere, sectia Comunicare si Relatii Publice, apoi un master de Marketing la ASE.

Lucrez in domeniul vanzarilor intr-o companie de telecom.

Sunt casatorita.

In timpul liber scriu pe  – clasa a XII-a B

mult.

Iuliana Mitrache-2001-XII D- prof dirig Cristiana Iliescu

(referent Banca Transilvania )

oferita in cei 4 ani de liceu.

2001, XIID, prof, dirig. Cristiana Iliescu

teama si respect deopotriva, de eleganta profesoarei de Georgrafie, de Dl Director Dincov care ne certa mereu cand ne prindea pe holuri.

A trecut atat de repede perioada liceului \…..😥

Dupa terminarea liceului am urmat facultatea Economia Turismului Intern si International din cadrul Universitatii Romano -Americane, iar apoi m-am angajat tot in domeniul turismului. Primul meu job a fost receptioner hotel .Din 2006 lucrez in agentie de turism ,iar in perioada 2008-2013 am avut propria agentie de turism .

In prezent lucrez tot in agentie , iar cea mai mare realizare personala este baietelul meu de 2 ani si 4 luni.

Cu ocazia aniversarii CNIH , doresc multa sanatate profesorilor si cat mai multe realizari liceenilor.

Cu stima,

Laura Anca ( fosta Enculescu )

2001,XII D,prof dirig Cristiana Iliescu

Destul de logic, nu?! ☺

Au fost momente in viata in care intuitia a jucat rolul major. Si nu a dat gres! As face si acum aceeasi alegere.

Am fost o clasa cu foarte putine fete si restul\…baieti hazlii, pusi pe sotii. Am tinut legatura de-a lungul anilor, o parte dintre noi ne vedem si acum cu diverse ocazii si povestim over and over again sotiile respective.

De la faimoasele lupte cu matura intre cativa baieti din clasa si „Madona” \[femeia responsabila cu ordinea si curatenia\] si ping-pongul jucat in momente total nepotrivite pana la speriatul trecatorilor printre barele de la subsol si urletele adresate din intamplare tocmai d-lui director\…trecator agale pe trotuar, la un moment dat, care a scos tacticos replica aproape gata pregatita „Mai baietas, tu ti-ai luat pastilele azi dimineata?”

Ce sa mai spun? Am fost si cea mai desteapta clasa, provocam mult profesorii in adevaratul sens al cuvantului cu tot felul de solutii out-of-the-box dar si cea mai hazlie.

Si uite asa, pe scurt am „extenuat” o diriginta de drept, dna Jivan, profesoara de engleza care a iesit la pensie dupa primii doi? ani cu noi si am atras de partea noastra mai multe „diriginte adoptive”(Cristiana Marcu si Anca Badila) care ne-au fost mult mai mult decat „profa de info”, sau „profa de fizica” de-a lungul tuturor celor 4 ani. Ne-au fost prietene. Sotiile din ultimii doi? ani, oficial, ni le-a suportat dna diriginta, Carmen Almasan, profesoara de geografie. Probabil zicala cu rabdare treci muntii\…avea o alta insemnatate pentru dansa si a stiut cel mai bine sa o puna in practica.

Dar asta a fost gluma..in realitate am fost foarte atasati de profesorii nostri. Si stim sigur ca si ei ne-au iubit mult. Dl profesor de romana, dl. Florin Ionita, nu cred ca a avut vreodata vreun absent la ora si nu uitati\…eram clasa de real! Impunea respect doar printr-un simplu buna ziua, d\’apoi sa il mai si asculti predand! La chimie\…nu aveai cum sa nu ajungi sambata in amfiteatru alaturi de toate clasele reunite, cand catalogul era impanzit oricum de note pe care nu ti le doreai nici intr-o mie de ani!

Si povestesc din punctul de vedere al observatorului deoarece nu mi-a placut niciodata sa fiu eu in mijlocul intamplarilor..

Vorbind serios, am ramas cu multe informatii din liceu\…am ramas cu o modalitate de gandire. Personal, pe mine m-a ajutat mult.

Nu am vrut sa continui drumul informaticii, insa logica si structura HTML-ului de atunci mi-au placut si au contat mult. Inca imi mai amintesc formule din fizica, am invatat-o din placere\…de chimie\…nu ma intrebati nimic desi mama mea este doctorita.

Am terminat ulterior facultatea de Management, la stat, pe vremea cand trebuia sa iei un examen serios. Mi-au lipsit anii din liceu, unitatea clasei se disipa\…cursuri diverse, amfiteatre mari, colegi din multe localitati, fiecare mai si lucra\…

Si eu am inceput din anul III, m-am angajat la SodexhoPass, apoi o firma de IT, apoi fostul Zapp si in prezent lucrez la Orange, de 8 ani in domeniul auditului si calitatii.

Am un sot minunat si o fetita de un an care imi zice „bavooo!!!” si bate din palme cand revin acasa. Imi place sa pictez si sa dansez tango cu sotul meu. Familia mi se pare cel mai de pret lucru din lume. Prietenii adevarati sunt de neinlocuit si ei.

Sfatul meu: bucurati-va de fiecare etapa si traiti fiecare moment astfel incat sa fiti mereu impacati cu voi insiva, nu cu moda, nu cu trendul, nu cu gasca ci cu ceea ce vi se potriveste voua, fiecaruia in parte. Respectati profesorii! Luati ce-i mai bun de la fiecare dintre ei!

Puneti-va teluri concrete si corecte! Cand va e bine sarbatoriti dar nu va culcati pe o ureche!\…maine poate sa fie mai greu..iar cand va e greu, ganditi-va cum sa va ridicati, cum sa transformati in bine o situatie nefavorabila. Personal consider ca viata e o spirala cu suisuri si coborasuri dar tine de noi sa ne situam pe un trend ascendent. Energia tineretii si credinta in mai bine poate sa faca diferenta!

Am vrut sa inchei printr-un moto dar imi plac cel putin trei si vi le impartasesc cu drag:

– cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru indeplinirea visului tau!

– fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!

– in viata conteaza calatoria nu doar destinatia!

Asadar, Drum Bun!

Cu prietenie,

Anca Iacob,

O fosta eleva a Liceului Iulia Hasdeu, promotia 2001, clasa a XII-aH,

si cucerit dragostea vietii, anii pe care i-as retraii oricand exact asa cum au fost fara sa schimb nici macar o secunda. Chiar si acum, 15 ani mai tarziu, imi salta inima cand imi aduc aminte momente din aceasta perioada extraordinara.

In prezent sunt consultant, lucrez cu companii mari in special in zona de tehnologie, am calatorit si calatoresc in continuare in toata lumea, am vizitat si cunoscut oameni si culturi diferite din America de Nord, Europa, Asia si Orientul Mijlociu si detin propria afacere in Romania si am schimbat domeniul de activitate cu succes de 4 ori (deja). Am reusit toate aceste lucruri in mare parte datorita liceului si a tot ce a insemnat el pentru mine. Nu o sa vin cu clasicul „Invatati / puneti-va cu burtiile pe carte!” pentru ca nu mai functioneaza acest motto in ziua de azi. In schimb o sa va spun sa experimentati orice si oricand aveti ocazia pentru ca numai asa veti putea afla ce va atrage, ce va place si unde veti performa. Cercetati, intrebati si contrati tot ce nu e clar, tot ce vi se pare gresit, nu luati nimic „de bun”, nu invatati mecanic. Abia atunci veti putea decide ce e bun pentru voi si ce vreti sa faceti. Sunteti in perioada cea mai importanta a vietii voastre, perioada in care beneficiati de un ajutor fantastic din partea parintilor, profesorilor si a tuturor celor din jur. Ei nu va vor invata nimic pentru ca nimeni nu va poate invata nimic (Galileo Galilei), doar voi puteti sa va invatati singuri. In schimb va vor ajuta sa invatati cum sa invatati si va vor ghida bazat pe experienta si trairile lor dar voi veti fi cei ce vor lua decizia ce sa invatati si incotro sa va indreptati. Pe parcursul vietii o sa vedeti ca acest ajutor va deveni din ce in ce mai rar, niciodata la nivelul din liceu. Eu am realizat acest lucru mult mai tarziu, am inceput sa inteleg anumite vorbe, anumite gesturi dupa ani de la terminarea liceului si i-am apreciat pe profesorii care mi-au fost alaturi in aceasta calatorie cu totul diferit fata de atunci cand erau langa mine, pe cei pe care ii consideram buni si „de gasca”, pe cei pe care i-am simtit ca un far ce imi lumina calea, pe cei pe care i-am considerat asprii si neintelegatori, pe cei dezinteresati si nerabdatori. Pe multi dintre ei ii cunoasteti si voi, inca mai transforma copii in oameni, altii s-au pensionat intre timp si probabil reflecta la multele generatii pe care le-au atins de-a lungul deceniilor iar altii au parasit aceasta lume. O sa enumar cativa dintre ei desi sunt prea multi ca sa incapa in aceste randuri: Dna. Anca Badila, Dna. Cristiana Marcu, Dl. Dumitru Dincov, Dna. Florica Vintila, Dna. Carmen Almasan, Dl. Vasile Catana, Dl. Florin Ionita, Dna. Elena Jivan, Dna. Doina Melinte, Dl. Ion Smarandoiu, Dl. Ion Mierla, Dna. Maria Vrabioiu si multi altii.

In acelasi timp sa va bucurati de acesti ani minunati. Stiu, mereu va fi o noua drama peste care vi se pare imposibil de trecut dar mereu o veti trece cu bine si va urma o noua drama. Nimeni nu o sa va dea inapoi acesti ani iar cu timpul o sa vedeti ca viata va accelera, nu o sa mai aveti cand sa va bucurati de lucrurile marunte din jurul vostru. Fiti rebeli dar in acelasi timp seriosi si respectuosi, fiti agitati dar si rabdatori, gresiti (/incercati) cat mai mult dar recuperati-va greselile si invatati din ele, fiti adolescenti!

Am avut ocazia sa emigrez catre America, catre o viata mai buna cu un nivel de trai mai ridicat fata de Romania si am ales sa refuz aceasta oportunitate. De ce? Pentru ca eu cred cu tarie in Romania, cred ca aici voi avea o viata extraordinara cu bune si cu rele si pentru ca eu cred in voi. Noi, generatiile de dupa ’89 care desi nu am trait comunismul am simtit din plin efectele sale am inceput sa schimbam Romania in bine si acest lucru e vizibil, iar voi copiii de azi / adultii de maine veti continua acest val si o veti face mai bine decat noi.

Un inca adolescent de liceu in suflet,

Alex.

jenny downing on

drag de profesori, si unii dintre ei mi-au ramas adanc intipariti in memorie: domnul profesor Ionita, cu modul in care ma facea sa astept cu nerabdare ora de romana, sa mai aflu povesti despre Eminescu si Creanga; domnul profesor de chimie Catana, care inspira o incredibila disciplina si eleganta, si de la care am invatat sa cer mereu mai mult de la mine; doamna profesoara Badila, ale carei ore de fizica le asteptam mereu cu drag (si acum tin minte cand am avut prima ora de fizica cu dansa, in clasa a 6-a, era si prima ei ora de fizica si era vizibil emotionata); doamna profesoara Marcu, diriginta noastra adoptiva (si profa de info) pe care am simtit-o aproape de noi si care ne-a incurajat sa ne cunoastem si sa fim noi, si multi altii.

Liceul este locul unde am descoperit pe ce drum vreau sa merg ca si profesie (IT-ul) si este, de asemenea, locul unde mi-am cunoscut si partenerul de viata, in clasa a 5-a ☺

Dupa liceu, mi-am continuat drumul urmand facultatea de Automatica si Calculatoare,iar apoi am ajuns sa lucrez, pe rand, in dezvoltare de software, in consultanta pe tool-uri de marketing automation iar acum lucrez ca si specialist functional in domeniul bancar, facand analiza functionala si de business pe sistemele de prevenire si detectie de frauda si spalare de bani, din cadrul Deutsche Bank.”

Alexandra Anton, 2001

unde am mai si invatat, zi de zi, alaturi de profesori dragi si memorabili. Cu toate ca am facut parte din prima clasa cu profil IT, am ramas doar tangential in domeniu si de cca 10 ani ma invart in lumea comertului online. Cladirea Iulia Hasdeu arata astazi foarte diferit: dupa lucrarile de reabilitare abia o mai recunosc pe dinauntru. Spatiul modern, luxos aproape, mai aduce foarte putin cu ce a fost acum mai bine de 15 ani (citesc cifra asta si nu-mi vine sa cred ca atat a trecut!). Ma uit in fotografiile recente si recunosc cu multa stima si nostalgie profesorii care inca mai predau, si chiar daca acum locuiesc la peste 2.000 km distanta, pentru mine intersectia Mihai Bravu/Ferdinand va insemna mereu Acasa.

contribuit la formarea mea intr-o anumita masura si o sa revin mai jos asupra acestei idei); de fotbalul sau de baschetul din curtea scolii, cand chiuleam de la diferite ore; de farsele pe care le faceam la scoala; de campionatele de ping pong sau septica din clasa; de doamna diriginta Ivan, care, cu toate defectele dumneai, avea si calitati, pe care astazi am ajuns sa le vad si sa le apreciez (da, avea si calitati ! chiar daca atunci mi se parea ceva imposibil); de lucrarile la care vroiam sa copiez si nu aveam de unde, din simplu motiv ca nu aveam caiet ☺; de perioada in care clasa noastra era in renovare si am fost mutati la demisol, perioada in care speriam, impreuna cu colegii mei (aici l-as aminti in mod special pe Chirita, de care din pacate nu mai stiu nimic de cand am terminat liceul ☹ ) trecatorii de pe bulevardul Ferdinand; de faptul ca in liceu m-am cuplat cu cea care urma sa devina actuala mea sotie si mama copilului meu; de perioada in care ea s-a mutat din prima in ultima banca, pentru a fi aproape de mine si in care imi spunea ca nu mai aude ce preda profesorul ☺; de lucrarea la care i-am dat sa copieze dupa un caiet de care facusem rost, iar ea s-a intors cu spatele la mine, spunandu-mi: „eu nu copiez, pentru ca eu stiu”(mentalitate de prima banca…ce sa zic ☺….); de faptul ca, in liceu, m-am imprietenit cu cel ce avea sa-mi devina si cel mai bun prieten, Alexandru Dragu; de corigentele la romana si matematica; de faptul ca am citit aproape toate cartile de istorie pe care le avea biblioteca liceului; de bairamele (asa se numeau petrecerile atunci) pe care le organizam acasa la Alex si la Ioana (Alexandru Dragu si Ioana Filoti).

As putea continua asa aproape la nesfarsit, deoarece asa povestim cu totii despre cea mai fumoasa perioada a vietii noastre… Nu stiu daca ceea ce am scris va fi postat undeva si nu stiu cati dintre fostii mei profesori sau colegi vor avea posibilitatea sa citeasca ce am scris acum aici si ce gandesc dupa 15 ani de la terminarea liceului… dar, as vrea sa va multumesc tuturor pentru ca ati facut parte din cea mai frumoasa perioada a vietii mele ! Va multumesc ca m-ati ajutat sa devin omul care sunt astazi ! Va iubesc si sper sa reusim sa ne rupem timp sa ne revedem, pentru ca tare m-as bucura!

In incheiere, as vrea sa va spun (pentru cei interesati :D) pe scurt ce am facut in acesti 15 ani. Am terminat o facultate si un master in cadrul SNSPA, m-am angajat ca agent ticketing la o companie aeriana (Myair) si am ajuns intr-un an si jumatate director operational. Atunci cand compania a dat faliment, m-am angajat la Blue Air, urmand ca dupa un an si jumatate sa plec pe o pozitie de director general la o firma abia infiintata, unde sa-mi folosesc experienta acumulata in 7 ani de lucrat in domeniu. In momentul de fata, firma are birouri si reprezentanti in mai multe orase din Europa (Barcelona, Madrid, Valencia, Malaga, Londra si Dublin), aproximativ 50 de angajati, precum si contracte de colaboare cu aproape 80% din agentiile de turism ce activeaza in domeniu, pe piata din Romania.

Acum as dori sa revin asupra ideii de mai sus in care multumeam profesorilor pentru faptul ca m-au ajutat sa ma formez ca om si pentru ca, alaturi de educatia data de parinti, au contribuit in mod decisiv la ceea ce am reusit pana astazi.

In calitate de angajator sunt profund ingrijorat cand vad tinerii din ziua de azi incercand sa se angajeze, fara a avea o minima informatie ramasa din scoala! Vad tineri de 21 de ani, fara experienta, studenti la Facultatea de Geografie pe care as dori sa ii angajez (cu toate ca nu au experienta) si pe care in timpul interviului ii intreb cate continente are Terra, iar ei imi raspund „doua : Africa si America”…..

Eu eram (dupa cum probabil v-ati dat seama ☺) unul din „golanasii” clasei, dar nu as fi reusit sa trec clasa, daca nu aveam informatia de baza! „Ce se intampla in ziua de azi in scoli?” si „Unde vreti sa ajungeti?” – sunt intrebari pe care trebuie sa vi le adresati inca de acum ! Am colegi care nu stiu sa-mi spuna cine a fost Constantin Brancusi, Ion Antonescu, care nu stiu ce sarbatorim pe 1 decembrie, colegi care n-au auzit de tabelul lui Mendeleev si exemplele pot continua, din pacate …. Ma adresez voua, liceenilor de azi si viitori oameni in cautare de locuri de munca si va spun ca, desi poate la momentul asta nu vi se pare important, acum puneti bazele a ceea ce urmeaza sa deveniti in viitorul apropriat!

Pe plan personal, acum sunt aproape un om realizat ☺: m-am casatorit cu fosta mea colega si iubita din timpul liceului, avem un acoperis deasupra capului, dobandit prin propriile forte si cel mai important: urmeaza sa devin tatic ☺. In caz ca va intrebati voi: fosti colegi, fosti profesori sau actuali liceeni, care acum cititi ce am scris aici, sa stiti ca nu ati scapat de urmatoarea generatie de Surcel Andrei ☺, deoarece pe pusti o sa-l cheme Surcel Tudor Andrei.

Va multumesc pentru posibilitatea data de a-mi aduce aminte de vremurile acelea frumoase! M-ati facut sa ma gandesc la colegii si la profesorii mei si as aprecia daca mi-ati transmite si mie ce au scris ei, pentru a fi si eu la curent cu ceea ce au facut in toti acesti ani!

Andrei Surcel,

2001

totii datoram majoritatea realizarilor sau nerealizarilor noastre acestor ani petrecuti in scoala.

Daca scoala generala iti pune baza educatiei iar facultatea iti da oarecum directia in cariera, liceul este, din punctul meu de vedere locul in care majoritatea cunostintelor (nu toate! ☺) sunt relevante pentru viitorul tau ca persoana.

Iar daca fraza de mai sus e plictisitoare atunci macar liceul este locul unde eu cel putin m-am distrat cel mai mult.

Dupa absolvirea facultatii (ASE) am ales sa lucrez in firme de IT desi nu ca programator. Timp de 5 ani dupa facultate am lucrat in Romania la companii precum Microsoft si HP.

Alaturi de HP am reusit sa obtin primul meu post de manager si transferul in Statele Unite bineinteles sponsorizat de HP. Dorinta de a evolua m-a dus 3 ani dupa venirea in US la etajul 34 al cladirii American Express din New York City. Dintotdeauna mi-am dorit sa lucrez in New York la World Trade Center si sa vad cum e sa locuiesti in Manhattan.

In cele din urma dupa cativa ani petrecuti pe coasta de Est, dupa cateva ierni istorice am decis ca este timpul sa ma intorc la prima mea pasiune si anume companiile high-tech si bineinteles Silicon Valley este cel mai potrivit loc pentru aceasta.

In prezent am un rol de Senior Manager si conduc o echipa talentata de manageri si analisti la sediul Workday din California. Domeniul SaaS (Software as a Service) a explodat in ultimii ani in datorita special firmelor ca Workday. In doar 10 ani de la fondare Workday are o valoare de piata de peste 16 miliarde de dolari (mai mult decat firme precum NVIDIA, Symantec, Autodesk sau Western Digital) si ocupa locul 22 in topul angajatorilor din US (<

Cred ca unul din avantajele pe care le avem noi ca romani este datorat in principal educatiei pe care o primim in scoli. E adevarat ca multa din materia studiata isi gaseste destul de putina relevanta in viata de zi cu zi.

Totusi, gandirea structurata pe care o aplic in fiecare minut in munca mea o datorez in principal unor profesori precum Doamna Cristiana Marcu. Nu, nu am fost nici de departe printre cei mai buni elevi ai dansei. E adevarat ca incercam sa ma fofilez pe cat se poate de teme dar totusi ceva ramane si depinde de fiecare dintre noi cum aplicam acel ceva in avantajul nostru.

Nu vreau sa diminuez rolul altor dascali din viata mea, a celor din facultate, a celor din scoala generala dar personal consider ca din tot ce am invatat in 18 ani de scoala, cunostintele acumulate in cei 4 ani de liceu sunt cele mai relevante in tot ceea ce fac. Depinde totusi de fiecare dintre noi sa invatam care dintre lucrurile invatate in scoala ne sunt folositoare si cum sa folosim acele cunostinte pentru a avea succes in viitor.

Atunci cand reusim sa facem acest lucru, posibilitatile sunt nelimitate.

Success in tot ceea ce faceti si va multumim pentru ce ati facut pentru noi!

Toate cele bune,

Catalin Baloi

devina sotul meu si tatal copilului meu ☺.

Liceul a insemnat pentru mine si perioada in care am cunoscut doi dintre cei mai buni prieteni de astazi : Alex si Alexandra.

Mi-e dor de anii de liceu, de euforia si intensitatea cu care traiam fiecare zi: fie ca era vorba de o lucrare, de o farsa, de clasica „sapuneala” din timpul iernii sau de bairame (petrecerile de astazi).

Imi amintesc de momentele haioase, cand faceam diverse farse profesorilor, de altfel, foarte dragi mie si atunci si acum: de ziua in care am suprapus toate bancile din clasa pana la tavan, am incuiat usa clasei si am chiulit cu totii de la ultima ora; de zilele in care o parte din baieti veneau la scoala pe role sau pe biciclete si faceau intrecere in clasa, printre banci; de campionatele de septica; de doamna de serviciu, careia ii spuneam Madonna si care ii alerga zilnic pe baieti cu matura pe holuri; de zilele de sambata, in care eram „invitati” de domnul profesor Catana in amfiteatru, pentru pregatire suplimentara la chimie, ore de la bineinteles care nu isi permitea cineva sa absenteze.

A fost perioada in care am cunoscut profesori pe care i-am respectat si care m-au inspirat in viata: doamna profesoara de fizica Anca Badila, domnul profesor de romana Florin Ionita, temutul domn profesor de chimie Vasile Catana, doamna diriginta Almasan, doamna profesoara de informatica Cristiana Marcu.

Dupa aceasta frumoasa perioada din viata mea, in care de altfel am si invatat foarte bine, nu doar m-am distrat (am luat premiul I in clasele a 11-a si a 12-a ☺ ), am urmat cursurile facultatii de Economie Generala si master la facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune, ambele din cadrul Academiei de Studii Economice.

In timpul masterului, m-am angajat la cea mai de succes companie de telefonie mobile din Romania: Orange (sunt mandra ca am facut parte dintre cei 12 selectati si angajati, din peste 600 de candidati intervievati ☺ ), companie de care m-am atasat, in care activez si astazi si in care am legat prietenii cu oameni dragi, pe care ii am alaturi. Tot aici am avut bucuria sa reintalnesc o colega din liceu, cu care sunt si colega de birou ☺.

Pe plan personal, sunt o persoana implinita, sunt casatorita cu Andrei, iubitul meu din liceu, caruia urmeaza sa ii daruiesc luna viitoare (in Aprilie) primul nostru bebelus : baietelul Tudor Andrei.

Sunt mandra ca am fost eleva la Colegiul National Iulia Hasdeu, in prima clasa de informatica infiintata in cadrul lui (si cea mai buna, de altfel ☺) si sper din tot sufletul ca petrecerea de 20 de ani de la terminarea liceului (din 2021) sa fie cel putin la fel de emotionanta si de reusita ca cea din 2011 si sa ne revedem cat mai multi din generatia 1997- 2001!

Catalina Pasla, 2001

din istoria liceului. Am avut parte de mijloace tehnice foarte bune pentru acele timpuri, dar si de „profe” dedicate si pricepute care ne-au incurajat sa participam activ la orele si ne-au ajutat sa ne dezvoltam cunostintele in acest domeniu. Avand in vedere unde sunt acum, absolvent de Informatica Economica la ASE si lucrand la una dintre cele mai mari companii de consultanta in tehnologie de informatica din lume, as spune ca au facut o treaba excelenta.

Iulia Hasdeu merge mai departe ca un liceu de traditie, cu profesori minunati si cu standarde ridicate de educatie. A fost o mandrie sa invat acolo si, cine stie, poate fetitele mele vor fi a treia generatie a familiei care invata acolo.

Ciprian Nicolaescu – Technology Consulting Manager, Accenture

aiba ca profesor, ne-a spus odata ca bacul este cel mai usor examen al vietii noastre. Imi amintesc scepticismul cu care l-am privit toti atunci. Asa era.

Ce influenta incredibila acest professor, asupra elevilor! Toti am citit munti de carti, ne-am uitat la filmele recomandate de dumnealui si l-am ascultat cu religiozitate cu gurile cascate. Datorita dumnealui a devenit Lucian Blaga iubirea vietii mele.

Astazi sunt jurist la Paris, unde traiesc de 12 ani, dar as zice ca traiectoria mea si dorinta de a deveni « cineva » in viata i se datoreaza acestui Domn cam 70%, daca nu si mai mult. Unele lucruri pe care ni le-a spus si valori pe care ni le-a insuflat, imi rasuna in cap aproape saptamanal. Cuvantul « vocatie » isi capata tot sensul in cazul acestui profesor.

Liceul a insemnat pentru mine o vreme inocenta si lipsita oarecum de griji: bucurie, suferinta in dragoste, alegere de tinute in care as fi putut fi remarcata, ascuns in WC la tigari, trimis de biletele iubitului de la alta clasa prin profa de psihologie ( !), sperante, mici barfe, competitie la note, bairamuri (asa le zicea pe-atunci), in general vremuri foarte luminoase.

Prietenii cei mai dragi si apropiati pe care ma pot baza si acum, ii am din liceu. Prieteni cu care probabil voi ramane aproapiata pana la sfarsitul vietii.

Ii doresc viata lunga liceului « Iulia Hasdeu », generatia noastra a fost foarte fericita acolo, si le doresc acelasi lucru si viitoarelor generatii !

Dana Ghinea, 2001

primate în clasa a 10-a am putut pleca cu o bursă de studii în S.U.A., ceea ce a reprezentat un pas important din punct de vedere al interacțiunilor multiculturale și a aprecierii unui stil diferit de predare și învățare. Am avut parte de profesori dedicați și acest lucru m-a inspirat în alegerea carierei.

de mult sau la un film cand actorul spune fix ce ai fi vrut tu sa spuna in secunda aceea.

Cam asa era in liceu, simteai ca lumea se misca dupa cum gandeai tu. Si ce drame cand nu mergea astfel.

Intalneai multi oameni, simteai enorm si traiai pe masura, extensiv si expansiv, intro si extro.

Pe cat de diferiti suntem/am devenit, e frumos sa stii ca undeva in spate a fost ceva si cineva care te-a incurajat; ca ajuta sa incerci pana reusesti; ca e util sa mai ratezi din cand in cand; ca e bine sa fii anti-sistem, cat timp il intelegi si il ajuti sa creasca; ca nu e nimic rau in a fi tu; ca e bine sa ai feelings si idei si sa le exprimi; ca esti liber si responsabil sa gandesti pentru tine.

Sunt multe amintiri in spate, poate prea personale pentru a avea sens spuse altora fara a fi nostalgic sau fara a povesti ore in sir.

Ramane insa vibe-ul de la Iulia Hasdeu.

Gabriela Covali

Univ Bucuresti, Studii Culturale Europene 2001-2005\ Catedra Unesco, Master Comunicare Interculturala 2005-2007

In pezent –  IT, in cadrul Ubisoft.

ca oameni si ne-au educat sa devenim una dintre ultimele generatii de oameni care inca pretuiesc si se comporta conform vechilor (acum aproape disparute) valori romanesti, sunt manda sa ma fi numarat printre norocosii care au avut sansa sa urmeze cursurile liceului Iulia Hasdeu\…

„Si, avand in vedere ca la sectiunea „laude” aduse liceului, trebuie sa evidentiem rezultatele fostilor elevi prin a le comenta reusitele viitoare, adaug ca sefa de promotie a ASE-ului, Contabilitate si Informatica de gestiune 2005, este fosta eleva a liceului Iulia Hasdeu, cu o meseriein audit financial in Big 4 si membru ACCA

Ioana Filoti, promotia 2001

cum se va intampla si pentru multi dintre voi. Ceea ce ne-au invatat profesorii nostri (spre bafta toastra, si pe voi) a depasit cu mult ceea ce s-ar chema sec: „transfer de informatie”. Va asigur, veti uita multe din ce invatati acum. Ce sigur nu veti uita, este ceea ce nu este scris in carti si ceea ce profii nostri ne-au transmis in fiecare zi, nerostit. Aceasta e invatatura care va face cu adevarat parte din voi.

O sa sarbatorim in curand 90 de ani de la infiintarea liceului. Pe langa urarile mele de bine, vreau sa va mai spun un lucru: nu sarbatorim niste pereti, ci niste oameni si un mod de a fi. Pe profesori (cei care sunt dar si cei care au fost) elevii din alte generatii, dar mai ales pe voi cei de acum, care dati acum suflet si viata acelor sali de clasa si coridoare\….OK, si curtii, atunci cand chiuliti. Sper sa va bucurati din plin de aceaste momente si sa intelegeti (daca nu acum, poate candva) cat de norocosi sunteti.

Cu drag,

Mihnea, programator

parte, de Engleză, de Franceză, de Istorie, de Matematică, chiar şi de Chimie, unde cei mai mulţi dintre noi ne simţeam norocoşi dacă luam note de trecere.

Îmi amintesc cu drag de orele de fizică. Doamna profesoară Bădilă le făcea atât de interesante, încât mie una Fizica mi-a rămas materie de suflet. Atât de mult mi-a plăcut, încât după ce am văzut orarul din primul an de la Cibernetică, deşi trebuia să mă aştept, am fost foarte dezamăgită că Fizica nu era printre materiile studiate. De asemenea, orele de Limba română sunt de neuitat. Erau ca nişte poveşti. Parcă trăiam ceea ce ne preda domnul profesor şi nu exagerez când spun că ne părea rău când suna de pauză. Învăţam direct din clasă, astfel că la Bacalaureat ne-a fost uşor la Limba română. Cine a avut norocul să participe la cursurile domnului profesor Ioniţă se poate considera privilegiat. Doamna profesor de Geografie, doamna Almăşan, ne-a fost dirigintă. Am simţit-o apropiată şi implicată în problemele clasei şi ale „copiilor” dumneaei. A fost pentru prima dată când am văzut că Geografia poate să fie o materie interesantă şi mi-a părut rău că nu am descoperit acest lucru mai devreme. Cam aceasta, cred eu, că este menirea unui adevărat dascăl, să facă elevul să îndrăgească materia pe care o predă. Dar clasa noastră a mai avut o „dirigă”. De suflet, nu pe hârtie. Doamna profesoară de Informatică, Marcu. Am învăţat informatica jucându-ne, astfel că nu am privit-o niciodată ca pe o materie grea. Şi a fost tare plăcut. Ca urmare, cu informatica am şi continuat, am absolvit Cibernetica şi lucrez în domeniu. Şi, până acum, nu cred că am luat o decizie greşită.

În concluzie, liceul Iulia Hasdeu mi-a oferit şansa să învăţat de la oameni excepţionali. Cum omul sfinţeşte locul, domnii profesori din Iulia Hasdeu, cred eu, fac din acest colegiu, unul de elită. Din acest motiv, cred că nu putem decât să le mulţumim şi să le dorim mult succes în continuare, în încercarea dumnealor de a modela oameni frumoşi.

Mirela Zavoianu, 2001

dusa mai departe si la un nivel si mai ridicat in facultate.

De asemenea, am invatat foarte multe lucruri legate de utilizarea calculatorului, mai ales ca inainte sa incep clasa a 9-a am primit de la parinti calculatorul meu personal, pe care am putut sa exersez ceea ce am invatat la cursuri. Una dintre cele mai importante descoperiri a fost Photoshop-ul, invatat la inceput in joaca, dar cu pasiune, program pe care il utilizez si astazi, atat profesional cat si recreativ.

Din punct de vedere al interactiunilor sociale, a fost o perioada destul de dificila la inceput, in primul an fiindu-mi greu sa ma adaptez, dar in timp am reusit acest lucru si mi-am facut noi prieteni, cu unii dintre ei pastrand legaturi si astazi. In orice caz, liceul a reprezentat un moment marcant al vietii mele care, intr-un fel sau altul, mi-a influentat considerabil existenta.”

Radu Otarasanu, 2001

mari, etc. cum depănau trecerea acelor momente, care deși erau apăsate de stresul extemporarelor ori al tezelor, le rememorăm cu multă bucurie\… aceea a LIBERTĂȚII profunde, a grijilor mici, deși mari în ochii noștri de atunci, a fericirii de a trăi, de a te îndrăgosti, de a învăța și a descoperii, de a chiuli sau a merge cu gașca în excursii.

Ani de liceu, parcă un cântec fără sfârșit, pentru generații la rândul. Surorile mele mai mari l-au trăit, l-am degustat și eu, și păcat ar fi să nu-l audă și copiii mei\… scris în 1986 de compozitorul român Florin BOGARDO, pe versurile textierului Sața GEORGESCU și interpretat de Bogardo și cântăreațaStela ENACHE; parte din coloana sonoră a filmului LICEENII (1987), în regia lui Nicolae CORJOS, și una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Bogardo. Prin identificare cu pelicula, cântecul este indicat uneori prin titlul „Liceenii”. Acest film se află pe locul 25 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.

Dar pentru mine și colegii mei, ironie ori ba, s-a filmat în chiar actualul Colegiu IULIA HASDEU, iar clasa era o a X-a B\…

Ironie ori ba, bunica mea, Alexandrina BAJDAVELA, devenită ulterior PREDA, avea să termine același liceu în urmă cu câteva decenii.

Ironie ori ba, un frate mai mare a celui care avea să fie bunicul meu, Radu PREDA, avea să urmeze Universitatea Sorbona la Paris, fără a avea habar că și un nepot al să, prin 2003 – 2006 avea să termine Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne.

Stau și lecturez\… „Colegiul Naţional IULIA HASDEU este unul dintre liceele de elită ale Bucureştiului şi constituie deopotrivă un martor al istoriei noastre culturale şi un loc de emulaţie a valorilor spirituale şi educative. Întemeiat în 1926, traversând mai multe epoci istorice şi culturale, cunoscând diverse formule educative, liceul continuă tradiţia democratică a învăţământului românesc.

Liceul oferă un învăţământ la standarde europene, atât în ce priveşte activitatea educativă, prin dascalii săi foarte bine pregătiţi profesional, cât şi în ce priveşte resursa materială”\…

și astfel îmi aduc aminte de mama mea, Doamna Profesoară Maria PREDA, de un profesionalism aprig dar iubită foarte mult de elevii ei, așa cum aveau să-mi recunoască numeroși de-a lungul anilor\…

dar și de sora mea Adriana, sturlubatică, dar, de asemenea, nostalgică de memoria înmagazinată de cladirea Colegiului IULIA HASDEU.

Ne mai revedem noi, vechii colegi\… aș vrea să-i enumăr pe toți: unde stăteau, cine era coleg(ă) de bancă cu cine\… să-i trec în revistă pe profesorii noștri: unii îndrăgiți, alții temuți, dar cu toții marcând profund existența noastră, în pozitiv\…

Ne mai revedem și parcă ochii au rămas aceeiași\… când ne privim\… avem copii, meserii / job-uri care mai de care, dar când ne zărim, parcă avem lentilele de odinioară\… suntem neschimbați; inițial parcă ne doream să părem alfel, dar cu vârsta căutăm să ne regăsim acolo unde ne-am lăsat\… în curtea școlii, cea plină cu duzi\… gard în gard cu Liceul maghiar ADY ENDRE.

Ce am devenit? Un student călător, dar revenit chiar de două ori ACASĂ\… un ctitor social, deși periplu a demarat în liceu, ca șef de clasă ales întâmplător, apoi ca lider al unui așa-zis partid al elevilor în clasa a XI-a, câștigând un loc 3 pe București\…

Am construit alături de oameni frumoși, pe rând Liga Studenților Români din Străinătate și am dezvoltat o sumedenie de proiecte, precum: Clasic e Fantastic, ori venisaje sau fond de carte românească pentru biblioteca municipală din Torino și rețeaua bibliotecilor municipale din Piemont.

Am dorit să lucrez pentru statul român (pe rând în MapN și în prezent ca și consilier al Ministrului Tineretului și Sportului pentru politică externă și relația cu Uniunea Europeană) și am pus serios umărul la redactarea unei serii de Strategii sau legi, ori aducând modificări legislative, etc. \… si câte și mai câte\… precum într-O Mie și Una de Nopți\…

Dar nu eram cel de astăzi fără acest Colegiu IULIA HASDEU\… fără clasa B și toate colegele (pe cine oare să amintesc și sa nu omit? pe Alexandra? care? Anton, Asanachescu etc.? pe Zeța? actrița\… pe Andreea? pe Oana sau Ana Maria? pe Silvia sau Veronica? și sincer aș greși să omit pe careva) colegele care ne-au ajutat pe cei câțiva băieți din liceu (de la Dragoș – cei doi stângaci nedespărțiți, la Paul etc.) și nu pot să nu amintesc cei care s-au rupt de noi în clasa a IX-a (Alex? care? Dragu sau Dragan? Ionut? Caravan? sau tanarul Carmazan? sau dragul meu prieten Andrei Surcel\…). Cu toți au gravat adânc în devenirea celui de astăzi.

Și ei\… care ne-au fost părinți în clădirea lui HASDEU? Ei, Profesorii noștri\… Anca? BĂDILĂ sau PAPASTATE? Simona MAIOR sau Rechinu’? … OSICEANU sau DINCOV? Domnul STOICA sau HERȚA? Doamna CHIRAN sau distinsul Domn IONIȚĂ? etc. Ei ne-au arătat calea\… pe care deseori o ignoram, față de care ne răzvrăteam, dar pe care am dori să o întoarcem înapoi pentru a le mulțumi\… atunci\…

și toți și toate, cununați și cununate de o MAMĂ, a celor de la a V-a la a XII-a B, o femeie pe cât de firavă pe atât de puternică să se lupte cu candoare cu noi toți: Doamna Dirigintă, DIRIGA pentru noi, Florica VINTILĂ!

Vă mulțumesc Doamnă Dirigintă!

Vă mulțumesc vouă Doamnelor și Domnilor Profesori!

Vă mulțumesc vouă colegilor mei și colegelor mele!

Multumesc părinților și îndeosebi Doamnei Profesoare Maria PREDA!

Mulțumesc surorilor și îndeosebi Adrianei PREDA!

Mulțumesc bunicilor și îndeosebi Alexandrinei PREDA!

Mulțumesc acestui liceu / colegiu și celor care au crezut de cuviință să-i pună piatră de fundație!

Mulțumesc soției Corina și fiicei Amadeea!

\… vouă, tuturor, pentru cel de astăzi și cel de mâine, prin ochii elevului PREDA Dragoș Cosmin – Lucian, Clasa \… B, din Colegiul Iulia HASDEU!

LA MULȚI ANI!

totdeauna! Le multumesc profesorilor pentru exigenta lor, pentru ca acel 1 din prima zi al doamenei Vrabioiu la chimie, si a acel 3 din a doua zi al doamnei Ionita la fizica m-au facut sa realizez ca scoala e serioasa la Iulia Hasdeu, ca trebuie muncit mult si ca notele au o adevarata valoare. Le multumesc pentru ca am reusit cu zero meditatii sa am 9,67 la baccalaureat, sa intru la facultate la zi, sa obtin o bursa de merit si apoi o bursa in strainatate. Am devenit inginer de structuri de cladiri specializat in renovarea cladirilor de patrimoniu. Profesez si locuiesc de 10 ani la Paris. Am 32 de ani, sunt casatorita si am doi copii. Multumesc mult pentru ce ai facut pentru mine Iulia Hasdeu!

Ileana Ghita(Adam) -2001- 12H- prof dirig Alexandrina Popa

ideea, era prea departe de casa si prea multe tentatii de chiul in centrul Bucurestiului 🙂 Si atunci am spus ca vreau sa merg sa vad liceul care arata ca un castel, de la Dimitrov. Am avut un sentiment de deja vu si de bine de prima oara cand am intrat in cladire. Mi-a placut scara interioara si clasele cu tavan inalt. Avea intr-adevar ceva magic, din alta epoca parca si mi-am dorit din tot sufletul sa reusesc la examene ca sa invat aici.

Am invatat la clasa de „mate-info intensiv” . Am avut un colectiv deosebit de colegi, ne-am inteles bine cu totii de la inceput si am format o clasa foarte unita. Aveam gusturi comune in materie de muzica, eram destul de multi rockeri si mergeam impreuna la festivalul berii si la tot felul de concerte. Unii dintre noi au protestat cand a venit vorba sa avem ore de religie, deoarece aveam o gandire care nu era compatibila cu ce predica acest curs, si eu personal in continuare sunt de parere ca orele de religie exclusiv crestin ortodoxa nu au nici o legatura cu educatia unor copii care trebuie sa aleaga singuri daca vor sa creada intr-un Dumnezeu sau altul sau niciunul. Totusi, domnul director Dincov, probabil dorind sa previna ca noi sa ne facem de cap plecand de la ore in timpul programului, ne-a oferit alternativa de a face curat pe holuri celor care alegeam sa nu participam la ora de religie. Asa ca, din pacate, doamna profesoara de religie, care era si foarte tanara si foarte draguta si cu mult bun simt a trebuit sa ne suporte ifosele si intrebarile de tot felul pe parcursul orelor dansei.

Mai am amintiri frumoase legate de doamna profesoara de matematica, Carmen Enache, care era intotdeauna foarte intelegatoare cu noi cand intarziam la ora venind de la patiseria de vizavi de liceu, unde asteptaseram sa iasa cornurile calde cu mac din cuptor.

Doamna profesoara de istorie Preda a fost cea mai tare diriginta, si ii sunt profund recunoacatoare pentru rabdarea pe care a avut-o cu noi toti, mereu am simtit ca este de partea noastra si ca doreste sa ne fie aproape. Am vazut-o ca pe o femeie foarte culta si moderna, cu o mentalitate deschisa spre nou, chiar daca nu era cea mai tanara dintre profesorii nostrii.

Am lasat-o la urma pe profesoara noastra preferata, domnisoara Cristiana Marcu, „profa de info” care era de departe cea mai de gasca profesoara pe care o aveam si ne-a facut sa venim si sa invatam de drag la ora dumneaei.

Eu in momentul de fata lucrez la compania Hewlett Packard ca analist financiar. Nu pot sa afirm ca am aplicat foarte mult in ceea ce lucrez lucrurile studiate in liceu, si nici macar cele studiate in facultate la Academia de studii economice, desi jobul meu este legat si de informatica si de economie. Din pacate mi-ar fi placut sa avem la vremea respectiva o programa orientata mai mult spre partea practica, si mai putin teoretica, cred ca spre asta ar trebui sa se orienteze educatia in scoli pentru a crea oameni profesionisti si competitivi. Tin minte ca am avut mereu probleme la fizica si chimie, desi in rest eram o eleva care invata foarte bine, si asta deoarece ni se preda foarte multa teorie pe care nu o puteam intelege si faceam foarte putine experimente in laborator. Singurul laborator folosit cu adevarat a fost cel de informatica.

Cred ca ce vreau sa reiasa din cele ce am scris este ca oamenii nu tin minte intotdeauna ce le spui, dar niciodata nu uita felul in care i-ai facut sa se simta, si cred ca asta este foarte important de retinut pentru oricine doreste sa fie profesor. Ca sa obtii respectul si atentia elevilor trebuie sa fii foarte bine pus la punct cu materia, sa o prezinti intr-un mod atractiv, sa nu predai concepte invechite pentru ca tinerii sunt foarte informati si nu ii poti capta decat daca vii cu ceva nou si interesant si sa fii pe cat posibil prietenul lor, pentru ca daca elevilor le place un profesor ca persoana, vor invata cu placere materia pe care acesta le-o preda.

Anii de liceu au fost pentru mine cea mai frumoasa perioada a tineretii mele, acolo m-am indragostit pentru prima oara, am avut primul sarut, mi-am facut prieteni care imi sunt inca alaturi si sper ca vor ramane prieteni pe viata, am invatat, am chiulit, am tremurat la teze, m-am chinuit sa joc volei, mi-am facut planuri de viitor si imi e dor de sentimentul pe care il aveam cand eram in clasa la ore sau in recreatie in curtea scolii, este ceva care mi-a ramas imprimat in memorie si daca inchid ochii pot sa ma inchipui si acum acolo.

ai avut parte de noroc \… Toți șefii ăi’ bandiți / Ei erau cei oropsiți \…  Acum poți să realizezi / Și abia acum apreciezi \… Șefii erau niște eroi / Și noi eram ca niște boi \… Ei te învățau să o descurci / Ca în viață să n-o-ncurci ! „

este un sentiment placut sa faci ceva functional de la 0.

In momentul de fata sunt freelancer, lucrez (in principal, printre altii) pt un start-up italian, coordonez oficial pt ei inca 2 oameni in RO si neoficial pe cei 2 programatori italieni angajati direct.

Am pastrat legaturi stranse (prieteni apropiati si colaboratori in diverse proiecte) in special cu Alex „Rege” Trelea si Vali Rusan. Uitandu-ma inapoi am fost in locul potrivit alaturi de oamenii potriviti.

Razvan Goga, 2002

filme pe bancile din curtea scolii. Acolo am avut profesori care mi-au deschis mintea in a vedea lumea asa cum o vreau eu, si a intelege ca siguranta si increderea in tine, vine din cunoastere.

Orele de info erau cele mai tari. Acolo era terenul nostru ☺ Intr-o Romanie care abia se dezmortea in ceea ce priveste tehnologia (vorbim de 1998 – calculatoarele Pentium I erau wow), mancam informatica pe paine si „bonus” primeam cele mai bune sfaturi de viata si povesti. Profa de info era exact modelul de profesor „din filme”, care te ajuta sa te formezi si iti este cel mai bun prieten in acelasi timp.

Si mai am o amintire foarte frumoasa, pe care o consider punct de cotitura in viata mea. In clasa a X-a liceul a primit viziuta unui proiect implementat de cei de la GIS, se numea „Junior Day” si presupunea sa petreci o zi intr-o companie din domeniul in care ai vrea sa lucrezi dupa ce iti termini studiile. Am selectat „domeniul MEDIA”. Am ajuns la PrimaTV.. acea zi inca mi-o amintesc minut cu minut si astazi..atunci am luat „microbul” audio-vizualului si am stiut ca asta o sa fac.

Pentru mine liceul a insemat cea mai frumoasa perioada..Atat..Nu mai stiu ce sa scriu pentru ca m-am emotionat ☺ si au navalit amintirile ☺ va las ma duc sa organizez o intalnire de clasa ☺

Roxana Ardelean, 2002

relatiile cu furnizorii respectivi si sa dezvolt comunicarea interna cu privire la business travel. Industria turismului m-a atras mult si inca o consider foarte captivanta, mai ales prin prisma evolutiei tehnologiei si a proiectelor asociate.

Pentru mine anii de liceu petrecuti la Colegiul National Iulia Hasdeu reprezinta o perioada minunata de care m-am bucurat din plin. Ma consider foarte priviliegiata sa fii avut asa un colectiv de profesori, care sa fie un exemplu pentru noi si care sa reuseasca in putinul timp avut la dispozitie, mai ales la unele materii, sa ne insufle dorinta de cunoastere si sa contribuie la dezvoltarea noastra intelectuala si personala. Am avut si norocul unor colegi minunati, alaturi de care am strans multe amintiri de neuitat. Am fost o clasa unita atat la proiectele pentru scoala, cat si la distractie in fiecare zi.

Nu pot decat sa ma gandesc cu bucurie la toate orele petrecute la liceu, la pauze, la excursii, la iesirile de dupa si sa le multumesc din nou profesorilor si colegilor pentru modul deosebit in care au contribuit la trecerea noastra de la copilarie la maturitate.

Ii doresc Colegiului National Iulia Hasdeu LA MULTI ANI cu o activitate plina si cu rezultate extraordinare! Sunt sigura ca toti cei care ii vor trece pragul se vor gandi intotdeauna la el cu multa bucurie si mandrie.

speciala.In prezent lucrez la o clinica particulara ca si kinetoterapeut. Nu este o meserie bine platita..cel putin nu la noi in tara dar este ceea ce imi place.Imi ofera mult mai mult decat satisfactia materiala.

la care am avut multe de invatat.

Imi aduc si acum aminte cu placere de prima ora de informatica din clasa a noua. Eram foarte nerabdator pentru ca pe atunci, ca si acum, orice din acest domeniu mi se parea intereseant. Una dintre primele notiuni pe care le-am discutat atunci (programarea structurata) imi este de folos si acum. In activitatea de zi cu zi sunt ma folosesc de aceasta notiune si cate odata ma gasesc zambind si intrebandu-ma: Pe bune? Prima ora de info?

Catalin Denuntzio, Technical Team Lead, Bitdefender

peste alti 90 de ani vor păstra în suflet același dor pentru acest loc așa cum țin și eu.

Cu drag,

Cristi Popazu

Elev și profesor

coordonată de dna Diriginta Cristiana Iliescu, un om cu suflet mare, care ne-a fost mereu aproape și care a avut încredere în noi și ne-a exploatat potențialul la maximum. Un om care ne-a zâmbit întotdeauna, indiferent de greutățile vieții, care a știut întotdeauna cum sa ne îndrume pașii astfel încât sa ajungem „oameni mari”.\ \ După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Litere din cadrul Universității București- specializarea Limba și Literatura Romana, Limba și Literatura Italiana + Modul psiho-pedagogic. Apoi Master în Comunicare și Relații Publice și începutul unei frumoase cariere intr-una din cele mai cunoscute companii multinaționale din București – Accenture.\ \ Astăzi sunt o femeie împlinită, cu o cariera și o familie frumoase. Cordonez o echipa minunata de 6 ani in cadrul aceleasi companii cu specific HR-Training. De 4 ani și jumătate sunt si mandra mămica a unui băiețel frumos, deștept și sănătos – Rareș Mihai.\ \ Dacă ar fi sa privesc în trecut spun cu mana pe inima ca sunt mulțumita de tot ce am realizat. Am multe planuri de viitor dar îmi place sa răiesc în prezent.\ \ Mulțumesc doamna diriginta Cristiana Iliescu. Mulțumesc CNIH.\ \ \ \ Irina Constantin,  2005,  XII B,prof diriginte Cristiana Iliescu

de film.

In acest rol am grija de toate aspectele care tin de invitatii festivalului (regizori, actori, producatori si alti oameni din industria filmului): de la aducerea lor aici la programul zilnic din timpul festivalului si rezolvarea oricaror probleme care apar pe parcurs.

De la bac si pana acum am ajuns mai departe decat am visat vreodata si primii pasi ii datorez profesorilor extraordinari pe care i-am avut in Iulia Hasdeu. Mai mult decat informatiile pe care mi le-au transmis, ei au reusit sa imi deschida mintea, mi-au fost modele si m-au ajutat sa vad ca orice vis poate deveni realitate cu perseverenta si rabdare. Tin sa le multumesc in special celor patru profesori de care imi amintesc cu drag pana in ziua de astazi: Cristiana Marcu, Carmen Almasan, Florin Ionita si Smarandoiu Ion.

să iubim anumite materii, pavându-ne astfel calea spre alegerile și realizările care au urmat. Îmi aduc aminte cu mare drag de orele de limba română, limbi străine, muzică și nu numai. Sufletește mă simt ca în adolescență, iar reuniunea de 10 ani nu a făcut decât să o reconfirme: același domn de la pază m-a întâmpinat în curtea liceului în timp ce întârziam exact ca pe vremuri la ore, magazinul de la parterul blocului de lângă liceu e tot acolo, tramvaiul 34 s-a transformat în 1, dar oprește în același loc, iar sălile de clasă, chiar dacă renovate, păstrează aerul acelor ani magici. La 30 de ani, în prezența Doamnei Diriginte parcă sunt tot elevă.

Mă bucur că am dus mai departe tradiția începută de tatăl meu, de asemenea fost elev la Iulia Hașdeu, sunt recunoscătoare pentru acei ani și aștept cu nerăbdare următoarele reuniuni (între care nu trebuie neapărat să treacă 10 ani 🙂 ).

Sărbătorit odată cu ziua Regalității, la mulți ani colegiului care a pus bazele a numeroase destine împlinite și la cât mai multe generații cu care să se mândrească în continuare!

2. Varianta scurtă:

Prietenii speciale, amintiri încă vii păstrate în albume foto și caiete de amintiri și profesori cu vocație = perioada liceului. Sufletește mă simt ca în adolescență, iar reuniunea de 10 ani nu a făcut decât să o reconfirme – la 30 de ani, în prezența Doamnei Diriginte parcă sunt tot elevă. Îmi aduc aminte cu mare drag de orele de limba română, limbi străine, muzică și nu numai, care au contribuit la calea pe care am urmat-o ulterior – facultatea de Sociologie, master în Comunicare și PR, în prezent fiind un om al cuvintelor (copywriter și muzician/textier).

Sărbătorit odată cu ziua Regalității, la mulți ani colegiului care a pus bazele a numeroase destine împlinite și la cât mai multe generații cu care să se mândrească în continuare!

Lavinia Dădârlat

BRD-Groupe Societe Generale.

Dupa 9 ani, mi-am dat demisia si am luat calea antreprenoriatului, deschizandu-mi propriul business: Suvenir Events – design de eveniment (pasiune mai veche si orientare catre latura mea mai artitica).

Ce a insemnat liceul? Pffoaaii\…de departe cei mai frumosi ani ai mei! Mi-a placut atat de mult incat simt nostalgie, regret, recunostinta (amestecate toate) de fiecare data cand zaresc cladirea liceului. Oameni atat de frumosi si diversi, o diriginta pe care am iubit-o enorm (si o iubesc inca) pentru dedicarea ei si pentru felul in care ne-a ajutat sa ne formam, fiecare dintre noi.

Am intrat copilita pe portile liceului, in 1999, nestiind la ce sa ma astept si impresionata doar de scarile imense de marmura\…si am iesit 4 ani mai tarziu, o adolescenta care era prgatita pentru o noua etapa. Imi sunt dragi toate amintirile legate de liceu, profesorii dificili, cei care ne-au facut sa iubim materiile, idilele fiecarui coleg , emotiile de la teste/teze, prieteniile inchegate pe viata\…Sunt recunoascatoare si binecuvantata!

Lavinia Bunescu

Lavinia Gani- 12 H promotia 2005-dirig. Cristiana Iliescu

şi contexte care ne-au format ca oameni şi viitori profesionişti.  În liceu am găsit echilibrul optim între „distracție” şi „performanță”, mix care cred că este nu doar sănătos, ci esențial unei forme de  învățământ de top. Iar rezultatele se văd atunci când tragem linie şi facem bilanțul celor zece ani: facultăți prestigioase, cariere frumoase, familii şi mai frumoase! În ceea ce mă priveşte, am terminat Facultatea de Comunicare şi Relații Publice (SNSPA), ulterior un masterat de „Management şi Comunicare în Afaceri”, lucrez de 8 ani pentru subsidiara locală a unui grup britanic din domeniul financiar, în prezent ca Marketing Manager. Iar planurile de viitor sunt ambițioase! La mulți ani, CNIH!

Mara Popescu, XII F, Promotia 2001-2005

clasa a XII-a mi s-a spus ca am scăpat. Lupta pe care am dus-o a fost ușoară datorită celor care mi-au fost alături. Am avut profesori care m-au susținut și nu m-au lăsat să mă dau bătută, am avut colegi care m-au ajutat sa nu ma scufund in teancul de materii, in teze si lucrări, in laboratoare si examene. Au fost lângă mine de la inceput pana când am câștigat lupta cu viața.

După nouă ani pot sa spun că sunt unde mi-am dorit. A fost o călătorie lungă, am terminat două facultăți, am făcut voluntariat în cadrul mai multor proiecte, am colindat lumea, dar locul mi l-am găsit printre copii. În acest moment sunt Profesor pentru învățământul primar, dar si jurnalistă, sunt intr-o continuă sete de cunoaștere așa ca studiile nu se termina niciodată. Urmez cursurile de Master în cadrul Facultății de psihologie si științele educației (Pedagogii alternative și arta teatrală în educație). Am doi copii care îmi umplu viața și o mulțime de ani înainte. Toți suntem extraordinari, avem nevoie însă de cineva care să creadă în noi și să ne susțină indiferent de calea pe care o alegem.

cunoștințe prețioase și să-mi croiesc un drum frumos și curat în viață.

Cunoștințele și valorile personale dobândite pe parcursul liceului au reprezentat întotdeauna un punct de sprijin pentru mine, ajutându-mă să străbat cu succes prin diversele medii culturale în care am studiat și am lucrat ulterior. În prezent, acestea își aduc aportul în Copenhaga, unde lucrez de doi ani în cadrul compania de telecomunicații Huawei.

Cu sufletul plin de dor, după aproape 10 ani de când am pășit pentru ultima oară pragul său în calitate de elevă, aduc mii de mulțumiri Colegiului Național Iulia Hașdeu, fără de care cu siguranță nu aș fi devenit persoana care sunt astăzi.

Florentina Gatu

Nu as putea spune ca am fost printre cei „populari”, in pauze mai mult stateam prin clasa, de vorba cu banca I: Alina si Diana. Am ramas cele mai bune prietene de atunci.

La final, m-am hotarat sa urmez Universitatea Politehnica din Bucuresti, ulterior urmand si studiile de masterat tot acolo. Nu a fost usor. Nu a fost usor nici in liceu, nici in facultate, nici dupa facultate. Dar acum spun ca au fost cele mai frumoase perioade din viata mea. In prezent, lucrez la Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale, ce deapartine de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, in domeniul fondurilor europene in agricultura.

Anii precedenti ai studiului m-au ajutat si inca ma ajuta in continua mea evolutie: nu voi uita niciodata profesorii adevarati, cu un adevarat simt pedagogic, ei dainuiesc acolo, in sufletul meu.

Tot ce pot sa spun este ca nu folosesc in momentul de fata formule complicate sau beletristica, dar m-au format acei ani si au contribuit la dezvoltarea mea personala, constiinciozitatea, ambitia si perseverenta mea. In final si la urma urmei, trebuie doar sa vrei, nu? Un singur lucru as mai adauga ca un fel de lectie de viata ce am primit-o si asimilat-o si eu: dintre toate calitatile din lume, una singura este important sa o detii: aceea de a fi OM.

P.S. Nu am ratat nici cercurile de literatura. Poti afla lucruri interesante acolo, cum ca pseudonimul Iuliei Hasdeu a fost Camille Armand.

ştiam pentru că deveniseră între timp profesori; pe alţii îi ştiam din ziare sau de la televizor (cred că printre ei se număra, de exemplu, Mircea Sandu); de alţii nu auzisem. Eu încă nu eram liceean; nu ştiam ce înseamnă nostalgia după anii de liceu, dar am citit cu nesaţ toate povestioarele acelea.

Exerciţiul de a scrie una este – îmi dau seama, după aproape trei ore de scris – poate cel mai greu exerciţiu pe care l-am făcut vreodată. Ştiam că o să am de făcut asta mai devreme sau mai târziu, iar lucrul de care îmi era cel mai teamă era că îmi va fi imposibil să scriu despre profesorii mei fără să nedreptăţesc pe vreunul dintre ei. Asta şi fiindcă, spre deosebire de cei mai mulţi dintre cei colegii mei, eu am petrecut opt ani, nu patru, la Iulia Hasdeu, aşa că am avut mai mulţi profesori decât majoritatea liceenilor. Nu e niciunul despre care să nu am cuvinte bune de spus, iar dacă numele lor nu se regăsesc aici nu e fiindcă i-am uitat, ci doar pentru că încă nu am reuşit să articulez influenţa pe care au avut-o asupra mea în cuvinte potrivite. Nu v-am uitat; încă ştiu numele fiecăruia dintre voi, şi nu de puţine ori mai ţin minte şi ce note mi-aţi dat şi în ce ani; iar dacă numele vreunuia dintre voi nu apare mai jos, e un eşec al meu, nu al vostru.

Exercţiul ăsta este, în plus – îmi dau seama abia azi – adevăratul examen al maturităţii, a cărui comisie de examinare e formată doar din puştiul de 16 ani care colinda străzile vechi şi înguste ale Bucureştiului, descoperea cu adevărat Pink Floyd şi venea la şcoală somnoros după ce programase toată noaptea. Lumea – tocmai descopeream – este mare şi plină de lucruri misterioase; corola de minuni a lumii era cât se poate de tangibilă pentru mine, iar eu o întorceam pe toate părţile cu îndrăzneală şi ardoare.

Prima dată când am intrat în clădirea CNIH eram însă foarte diferit. Eram un copil de nici unsprezece ani. Locuiam foarte aproape de liceu, a cărui clădire o ştiam de când eram copil. Ţin minte că eram impresionat de ea, iar înăuntru arăta şi mai spectaculos decât afară. Coridoarele lungi şi înalte, mult mai înalte şi mai late decât ale şcolilor „comuniste” unde învăţasem înainte, uşile mari cu geamuri, scările în spirală – toate mă faceau să par mic şi înfricoşat. Părinţii mei făceau mare caz de cât de diferiţi or să fie profesorii, şi eram un pic timorat de ideea de a da nas în nas cu profesori de liceu.

Vă puteţi imagina, deci, că am fost şi mai timorat când prima oră pe care am avut-o (sau cel puţin prima pe care mi-o amintesc) a fost o oră de geografie, cu d-na profesor Almăşan, un profesor de o distincţie rară, a cărei simplă prezenţă era suficientă ca să te pironească în scaun. Primul nostru contact a fost un eşec răsunător. Nu am prins niciodată gustul enumerării grupelor de munţi, iar la lucrarea de evaluare pe care am dat-o în prima oră, neştiind cum se numea nenorocitul ăla de lac din Dobrogea, l-am botezat „Lazăr”, lucru care m-a făcut să intru în pământ de ruşine când, ajuns acasă, m-am uitat pe hartă.

Spre surprinderea mea, lucrurile nu au mers tot pe linia asta. D-na Almăşan este unul dintre profesorii fără de care nu numai că nu aş fi fost bun la geografie (mai puţin a României, pe care am refuzat cu încăpăţânare să o învăţ – nici azi nu ştiu de ce), dar nici la fizică, nici la informatică, nici la română, nici la nimic altceva, nici măcar la meseria mea, care e atât de îndepărtată de geografie. Sunt aproape zece ani de la ultima lecţie de geografie, şi totuşi mă trezesc repetându-mi în minte, despre cutare problemă, că „este logică”, pe acelaşi ton pe care dumneaei ne amintea că „geografia este logică”. Încrederea în actul de a gândi atent şi metodic mi s-a format în zilele acelea; cred că am fost prima dată conştient de ea când am putut da un răspuns imediat la întrebarea „de ce Nilul se revarsă periodic?” şi nu numai că nu m-a părăsit nici în ziua de astăzi, ci e temelia pe care se sprijină întreaga mea carieră şi una din pietrele de unghi ale imaginii mele despre lume.

Latura intelectuală a minţii mele a fost şlefuită între lecţiile acestea de geografie şi cele de fizică, pe care le-am început în anul următor, cu d-na Bădilă. Nu cred că aş fi putut să am doi mentori mai diferiţi în vremea aceea. D-na Bădilă părea să trăiască într-un fel aparte timpul petrecut la catedră; o simţeam aproape de noi, şi o respectam nu numai pentru că era profesor, ci pentru că părea cumva „de-a noastră”, pe când d-nei Almăşan abia îndrăzneam să-i dau bună ziua – nu din teamă, ci din soiul acela de respect cuminte şi formal pe care chiar şi un ateu îl simte într-o catedrală gotică ridicată de-a lungul a zeci sau sute de ani de muncă.

Relaţia mea cu fizica, aşa cum e ea în cărţile de gimnaziu şi de liceu, a fost zgrunţuroasă, şi am înţeles abia în facultate de ce, când toate nelămuririle mele despre mecanică, care se ţineau încă scai de mine, şi-au găsit răspuns, toate deodată, în două seminarii de mecanică analitică. În plus, întrebările care pe mine mă fascinau erau din spectrul lui „de ce”, nu al lui „cât”; important, pentru mine, era să înţeleg de ce fierbe apa, şi de ce fierbe mai repede la munte decât la mare. Din fericire pentru mine, determinarea d-nei Bădilă era pe măsura încăpăţânării mele. De la dumneaei am rămas cu cealaltă piatră de unghi a imaginii mele despre lume: curiozitatea, am înţeles, rezolvând de zor la probleme, e doar un imbold. Înţelegerea autentică vine la multă vreme după ce ţi-ai satisfăcut curiozitatea într-o privinţă sau alta. Simplul „a şti” nu e un lucru de cine ştie ce ispravă. „A înţelege” e mult mai greu, şi nu e ceva la care poţi ajunge doar prin contemplare şi speculaţie.

Procesul prin care am înţeles asta n-a fost tocmai rapid. Prin clasa a noua încă mi se părea că răspunsul la întrebarea „la ce temperatură fierbe apa la altitudinea cutare” se determină, în mod logic, cu un termometru şi un vas cu apă, nu cu cine ştie ce formule obscure. Schimbarea a venit pe nesimţite, iar astăzi nu cred că trece o lună fără ca, în timp ce lucrez, să mă cuprindă deodată senzaţia ciudată că am mai rezolvat o dată problema asta, cu creionul sau la tablă, undeva prin clasa a zecea. Este ecoului adevăratului „am înţeles”, pe care unul dintre profesorii mei din facultate l-a descris mult mai succint, spunându-mi că semnul cel mai bun că ai înţeles un fenomen e faptul că îi poţi da o descriere cantitativă – până atunci doar baţi câmpii.

La vremea aceea, nu aveam foarte multă încredere în forţele mele. În liceu am fost la olimpiadă la o singură şi improbabilă materie: în vreme ce toţi colegii mei „realişti” mergeau la matematică, fizică sau chimie, eu mergeam la limba şi literatura română. Cred că prima dată am făcut-o doar pentru că nu mă temeam de un eşec – în fond, fiind de la real, toată lumea avea deja aşteptări scăzute de la mine – dar, spre surpriza mea, a devenit repede o plăcere. Am ratat „la mustaţă”, imediat sub linie, faza pe ţară în primii trei ani – în al patrulea, nu mai şţiu de ce, nu m-am mai dus – sub îndrumarea discretă dar inestimabil de importantă a d-nei Bal.

Nu ştiu dacă a putut articula asta vreodată, dar cred că d-na Bal a înţeles despre mine ceva ce mulţi dintre profesorii mei nu bănuiau: că mie nu numai că nu îmi plăcea la şcoală, dar că – amândoi părinţii mei fiind profesori – aveam nişte sechele mai serioase de atât: toată ideea de autoritate intelectuală şi morală a şcolii îmi repugna profund. Deşi am avut întotdeauna note bune (şi aveam şi spiritul de tocilar necesar ca, în facultate, să ies şef de promoţie), eu aveam an de an absenţe cu grămada, iar nota mea la purtare era, din cauza asta, sub un veşnic semn de întrebare. D-na Bal nu mi-a zis niciodată ce să citesc. Nu mi-a zis niciodată ce ar trebui să scriu într-un comentariu. Nu numai că nu mi-a zis niciodată ce capitole din Istoria Literaturii a lui Călinescu să citesc înainte de olimpiadă, dar în clasa a noua mi-a spus că nu mă mai primeşte la oră dacă pun mâna pe cartea aia. An după an mergeam numai cu textele citite (mai puţin nenorocita aia de Engimă a Otiliei), cu noţiunile de teorie literară pe care le făceam la clasă şi cu ideea fermă că pe o cărare bătută nu merită să mergi, indiferent ce diplome te aşteaptă pe partea cealaltă. Şi în ziua de azi sunt convins că, dacă aş fi făcut oricum altcumva, rezultatele mele ar fi fost pe măsura aşteptărilor scăzute pe care cineva le are de la un „realist” – şi am continuat să fac lucrurile exact aşa, şi în facultate, şi după.

Dacă aş spune că între orele d-nei Bal şi cele de engleză ale d-ne Guţu am înţeles „importanţa artei” aş da dovadă de o îngustime a minţii pentru care amândouă m-ar lăsa, retroactiv, corigent. Nu am înţeles, ci am descoperit că mintea şi simţirea umană sunt unelte ale creaţiei, ale unei lumi care nu e nici mai prejos, nici mai puţin reală decât cea fizică, pe care o împărţim cu toţii. Lumea mea după orele lor a fost ca lumea muzicii după Syd Barret. Inclusiv lumea artistică, dată fiind toleranţa lor plină de tact şi înţelegere faţă de încercările mele literare, care erau exact atât de bune pe cât v-aţi aştepta din partea cuiva care a visat să devină programator de când avea nouă ani.

Shine On You Crazy Diamond ar fi o temă muzicală potrivită pentru amintirile pe care le am de atunci. Nu fiindcă nostalgia resemnată a versurilor ar descrie starea de fapt de acum, ci fiindcă linia muzicală atât de surprinzătoare şi de diversă descrie stearea de fapt de atunci. Au fost anii mei cei mai liberi şi mai plini de nou. După o seară – de multe ori şi o noapte – petrecute discutând despre muzică şi despre istorie cu oameni cu care am rămas prieteni până in ziua de azi, dimineaţa mă găsea, parcă, alt om. Câteodată dimineţile le petreceam cântând cu un coleg (Andrei Spătaru, care azi e un chitarist mai bun decât o să fiu eu vreodată ca toboşar), şi niciodată nu cred că o să mai dune ceva mai frumos şi mai plin de viaţă, deşi amândoi cântam cu mult mai prost ca azi.

Lucrul cel mai important pe care l-am adunat din liceu – de la profesorii şi de la colegii mei – a fost starea asta de spirit, iar dacă nu am pierdut-o nici până acum, asta e pentru ca am tinut cu dintii de ea si nu am lasat niciodata lumea care ne incojoara – ingusta si lipsita de gustul libertatii – sa mi-o fure. Si nu de putine ori, cand am simtit ca asta e pe cale sa se intample, am abordat problema cat se poate de direct si am dat pur si simplu o fuga pe la liceu, de dragul zilelor bune.

Într-o iarnă, trecând să-i vizitez pe părinţii mei – din casa cărora mă mutasem de multă vreme – am avut pornirea de a mă opri la liceu; uşa era închisă, iar portarul, mirat, mi-a amintit că e vacanţă. Evident. Dar îmi amintesc foarte bine rândurile pe care le-am scrijelit pe urmă într-un carneţel pe care îl mai am şi azi.

There is no everlasting light like that which shines within

My highschool walls,

The evercurious light of my long gone sweet sixteen

Alexandru Lazăr

Elev la „Iulia Hasdeu” in perioada 1999 – 2007

din anii de scoala, pentru mine. Ceea ce a caracterizat cel mai bine liceul in general, si clasa mea 9-12D in particular, a fost diversitatea; a fost un mediu propice pentru cei pasionati de studiu, dar care in acelasi timp oferea si celorlalti posibilitatea de a-si exprima inclinatiile; In ceea ce priveste profesorii, am avut atat profesori sobri si foarte dedicati, cat si profesori mai destinsi si cu o abordare mai moderna asupra predatului. Personal, cred ca cea mai placuta materie/experienta din liceu a fost fizica. Probabil si pentru ca mi-a fost predata de o profesoara pe masura, care din intamplare (sau nu), mi-a fost si diriginta

viata pe care le-am primit de la oamenii carora le-a pasat sa fie mai mult decat profesori.

Anul trecut am absolvit facultatea de medicina iar acum sunt rezidenta pe boli infectioase si pot spune ca fac ceea ce imi place. Acesta este drumul meu, drum pe care am pornit cu mult timp in urma \…

Sabina Sandu, 2009, 12A, prof dirig Catalina Barasch

din toate punctele de vedere, astfel astazi ma bucur sa-ti spun ca sunt un om pe picioarele mele, cresc si dezvolt zilnic propria afacere, interactionez cu sute de oameni, comunicarea fiind cheia. Oare ce m-as fi facut fara orele extraordinare de limba si literatura romana ale domnului profesor Florin Ionita? Sunt un om fericit ce a cladit prin tot ceea ce a fost invatat o viata frumoasa ce se bucura de o meserie la fel de frumoasa.

Orarul tau avea in spate profesori minunati si dedicati carora le multumesc si le doresc tot ce este mai bun !

Tot tu, liceu drag, prin profesorii tai, prin acceptul tau ca eleva a ta si prin exerientele in cei patru ani, m-ai invatat sa diferentiez binele de rau, mi-ai oferit prieteni ce in ziua de azi sunt parte din familie.( colega mea draga, Andreea Surghie, nasa baietelului meu ). Mi-ai oferit lectia importanta despre viata pe care atunci nu o intelegeam, notele mari sau mici sunt cel mai bun exemplu ca meritele sunt rasplatite iar greselile platite.

Sunt inca multe de spus si multumit, sunt copii acum ce peste ani o sa-ti multumeasca asa cum o fac eu. Este nevoie de timp pentru a realiza cat de importanta in viata, in meserie sau in familie este viata de liceu. Aici te formezi, aici iti faci prieteni si la finalul celor patru ani drumul tau capata un sens.

Felicitari, dragi profesori pentru ca o meritati din plin!

Am plecat copil, ma intorc adult, si va ofer in dar, acum intr-o zi atat de importanta, cele mai bune si sincere ganduri!

Va multumesc!

Alina Ana-Maria Nita ( azi Musledin )

locul unde am avut ocazia sa imi descopar doua pasiuni foarte dragi mie: fotografia si cultura japoneza, dar nu doar atat. Liceul nu reprezenta doar scoala unde ma duceam sa studiez diverse materii, ci si acel loc unde micile greseli erau iertate, unde invatam cum sa dau mai multa forta argumentelor mele, unde am gasit mentori care m-au ajutat sa fac alegeri cat mai intelepte si prieteni cu care sa ma distrez. In liceu am visat, m-am pierdut in lumea minunata a cartilor, mi-am format personalitatea, am pasit incet si timid spre maturitate.

Cred ca liceul are rolul sa ne modeleze personalitatea, sa ne ajute sa gasim drumul potrivit noua, sa ne maturizeze si sa faca tranzitia intre scoala si facultate/societate mai usoara pentru noi.

Anca Grigore,

sa plec inapoi.

Pentru mine liceul Iulia Hasdeu e de nota 10 profii erau extraordinari, deocamdata nu fac nimic asa dupa cum stiti cum este la arabi.

Va pupic dulce si ramaneti in inima meaaa ❤❤❤

Budour Mansour ( Luna )

gânduri şi chiar dacă nu ne plac clişeele, fiecare exprimăm într-o formă sau alta acest adevăr, ducând mai departe vorba şi întărind această credinţă.

Eu am trăit acest sentiment cam la un an de la terminarea liceului, când am constatat că la facultate reponsabilităţile apropo de viitor le percepi într-un mod mult mai apăsător, când am văzut că studiul, profesorii şi colegii nu mai au acelaşi farmec de la liceu.

Eu am terminat liceul în urmă cu aproximativ 7 ani, fiind promoţia 2009, ani care matematic arată atât de departe, dar în sufletul meu îi simt în vecinătatea trăilor mele, poate şi pentru faptul că lucrurile frumoase le păstrăm vii în mintea noastră şi ne hrănim cu astfel de momente. Nu ştiu dacă vârsta sau trecerea de la şcoala generală la liceu m-au făcut să simt că am venit într-un loc care avea farmec, însă cu siguranţă colegii şi profesorii au creat în jurul meu un mediu frumos. Deşi experimentam trările confuze specifice vârstei de adolescent, totuşi în toţi anii de liceu am trăit fără griji şi apăsări, cu un sentiment de siguranţă, linişte şi bucurie.

Privind acum în retrospectivă, o caracteristică, pe care aş atribui-o Colegiului Naţional „Iulia Haşdeu”, ar fi echilibrul. Cred că este un liceu în care balanţa între exigenţa învăţăturii şi armonia de zi cu zi a fost foarte bine stabilită, în care am simţit că respectul faţă de liceu şi profesori se dobândea de la sine, nu se impunea.

Toţi aceşti patru ani de liceu mi-au oferit disciplina arominoasă a învăţăturii şi auto-responsabilizării, momente de veselie sinceră, mi-au oferit practic acel echilibru între conştiinţa datoriei faţă de viitor şi momentele de libertate şi fericire, atât de importante. Domeniul filologic în care am învăţaţ în cadrul liceului şi profesorii acestui liceu m-au ajutat şi m-au ghidat către Facultatea de Drept, iar acum am ajuns să profesez de mai bine de doi ani în domeniul avocaturii, lucru pe care îl fac cu mare pasiune.

Într-o notă finală, deşi cuvintele sunt doar ale mele, sunt convinsă că aceste gânduri le pot exprima în numele multora, aşa că voi folosi verbul a mulţumi la plural, dorind să aduc mulţumiri profunde şi sincere tuturor profesorilor care ne-au ghidat, care au avut răbdare cu firea neastămpărată, într-un fel sau altul, a fiecăruia, care au ştiu să ne asculte şi să ne înveţe nu doar din materia de programă şcolară, ci şi din viaţa de zi cu zi şi care fac asta din pasiune şi dăruire.

Daniela Neamţu, fostă elevă, 12 G, promoţia 2009.

proces analiza client in cadrul unei companii cu capital francez.

Nina Manciu, 2009

de informatica in primul an care ma sfătuia in momentele in care observa ca nu sunt in apele mele. Dupa atâția ani, lucrez intr-o firma de producție de film unde învăț meseria de producător. Educația, seriozitatea si disciplina am căpătat-o inca de pe bancile liceului unde consider ca este momentul in care învățam sa zburam singuri! Multumesc doamnei director, multumesc domnilor profesori care mi-au oferit tot ce cunosc si ce știu in acest moment

Oana Andreea Rizea,

si care m-a invatat ce inseamna sa fii om intr-o societate in care totul se intampla intr-un ritm alert si in care timpul s-a scurtat. M-a invatat sa apreciez cartile si sa le dau valoare. Imi amintesc cu drag de acest om deosebit si intelept si care pentru mine a fost mai mult ca un profesor.

In perioada liceului am inceput sa imi dezvolt si mai mult personalitatea si inclinatiile spre copii. Am fost voluntar in toata perioada liceului, iar acum sunt manager de proiect in cadrul uneia dintre cele mai mari organizatii nonguvernamentale. Am o afinitate pentru copiii care isi doresc sa invete si nu au posibilitati si fac tot ce imi sta in putinta sa schimb ceva in viata lor si in lumea in care traim.

Din liceu mi-au ramas cativa colegi, care sunt parte inca din viata mea, dar si multe amintiri frumoase pe care le voi pastra o viata.

Dar eu am făcut mate-info. Totul a decurs minunat, se făcea şcoală zdravăn la real, am mâncat fizică pe pâine grație doamnei Lakatos (mulțumesc, doamna profesoară!). Ne-am şi distrat, deşi făceam parte dintr-o clasă „cuminte” (eh, eram discreți).

La sfârşitul liceului m-a lovit nesiguranța. Voiam să fac arhitectură, farmacie sau medicină, dar astea sunt facultăți grele, iar eu trebuia să lucrez pe timpul facultății\…aşa că am hotărât să mă duc la ASE (deşi la ASE nu e neapărat mai uşor decât la medicină – depinde doar de ce ȋţi place – dar na, aveam şi eu prejudecățile mele). Ȋntr-o zi, la ora de franceză, doamna Pârlea ne-a luat la o discuție mai serioasă. Auzise probabil că mulți dintre elevi vor să se ducă la ASE. Ȋmi amintesc bine cum a ȋncercat să ne explice că piața e suprasaturată de economişti, cum industria României are nevoie de o revigorare şi cum noi, cu cele 3 ore serioase de fizică pe care le serveam săptămânal, suntem candidații perfecți pentru o mică revoluție industrială. A fost o discuție onestă: ne-a avertizat că e posibil ca ingineria să ni se pară plictisitoare. Dar a fost o lecție adevărată pentru viață, despre cum să ne cântărim atent prioritățile şi despre cum ingineria ne oferă şansa de a asigura un oarecare grad de confort viitoarelor noastre familii.

Atât mi-a trebuit! Ȋn momentul acela am decis că mă duc la Politehnică şi am ȋnceput cercetările. Au urmat zile de coşmar. Studiam programele de ȋnvățământ din Politehnică şi mă pierdeam printre materii ca „Organe de maşini” şi „Dinamica fluidelor polifazice”. Nu ȋmi plăcea nicio facultate, aşa că am decis să aleg răul cel mai mic. Transporturi să fie!

M-am dus ȋn campusul Politehnicii la Ziua Porților Deschise. Am intrat ȋn clădirea facultății de Transporturi căutând un ghid căruia să ii spun că eu sunt Andreea şi că vreau să devin inginer ȋn Infrastructură, Trafic şi Logistică. M-a ȋntâmpinat ȋnsă un tip care mi-a zis că nu ştie nimic despre asta, că el e de la facultatea de la etajul 1 al clădirii, de Ştiința şi Ingineria Materialelor. „Dacă tot nu e nimeni de la Transporturi pe aici, nu vrei sa vezi şi laboratoarele noastre?” M-am dus. Am văzut nişte laboratoare care păreau din altă țară. Aparatură de ultimă generație, cu denumiri complicate, care analizau fenomene şi mai complicate. Nu m-am lăsat impresionată, ştiam deja că ȋn laboratoarele astea intră doar profesorii şi, poate, câțiva studenți mai răsăriți.

La sfârşitul vizitei am primit un pliant de la „facultatea de materiale”. Nimic pompos, ceva făcut de ei ȋn Word şi tipărit pe o coală A4 ȋmpăturită ȋn trei. Am găsit acolo 2 cuvinte care mi-au schimbat viața: Inginerie Medicală.

Ce am făcut pe la Inginerie medicală, cât de frumos şi de greu e ȋn facultate şi ce fel de oameni sunt pe acolo ar merita descris ȋn câteva zeci de pagini dar acum aş vrea să spun doar că SE POATE! Oricât de greu a părut, am intrat ȋn laboratoarele alea şi am făcut experimente. Oricât de inabordabili au părut profesorii, am găsit ȋnțelegere, mi-am găsit mentorul şi am fost ajutată de fiecare dată când am cerut asta.

Astăzi sunt inginer. Pe cartea mea de muncă scrie „inginer de cercetare ȋn ştiința materialelor”. Lucrez ȋntr-o firmă cu aproape o sută de angajați, condusă de un român care vrea să facă inginerie ȋn România. Şi facem inginerie ȋn România. Şi o facem bine.

Ȋncă sunt la şcoală. Toamna trecută mi-am ȋnceput doctoratul ȋn ingineria materialelor. Am o echipă cu care fac cercetare ȋn Politehnică şi vrem să ȋmbunătățim materialele folosite pentru reconstrucțiile osoase.

N-aș fi ajuns aici dacă nu primeam, ȋn Hasdeu, acel sfat timid care mă ȋndemna să acord o şansă ingineriei chiar dacă, poate, nu o să ȋmi placă. Sunt recunoscătoare ȋn fiecare zi pentru sfatul ăsta. Nu mi-aş schimba meseria pentru nimic altceva şi ȋmi doresc sincer ca fiecare om să ajungă să simtă la fel.

+––––––––––––––––––-+––––––––––––––––––+ | Cu recunoştință, | | | Andreea Maidaniuc | | | | | | Clasa a XII-a B | | | | | | Matematică-informatică | | | | | | Promoția 2009 | | | | | | Dirigintă: Gioga Vanghelița | | +=======================================================+=====================================================+

împreună cu ceilalţi profesori.

Ai foarte multe speranţe, cum că o să te placă ceilalţi colegi, că profesorii nu vor fi prea duri, că vei putea ţine pasul cu temele şi învăţatul şi că te vei integra.

Aceste lucruri le-am simţit şi eu în prima lună de şcoală\…Dar lucrurile s-au schimbat rapid, am inceput sa impart bucurii si tristeti cu colegii, prietenii si am invatat sa fiu un om echilibrat, stapan pe situatie si nu in ultimul rand responsabil. Colegiul National Iulia Hasdeu a reprezentat pentru mine rampa de lansare catre ceea ce sunt astazi, un calator in viata care si-a indeplinit visul de a deveni profesor dar care are multe alte nazuinte pe care spera sa le fructifice.

Ovidiu Buzoianu- 12 G, prof. de geografie la CNIL Caragiale  promotia 2009. dirig Cristina Dicu

care am cunoscut oameni și locuri noi, în care am trăit emoții și sentimente netrăite până atunci.

Privind în retrospectivă, îmi amintesc cu plăcere de orele ținute de profesori dragi, de matriile ce ne dădeau uneori bătăi de cap (ambiționându-ne să învățăm mai mult), de pauzele pline de râsete, de note, de examene, de proiecte, de călătorii, de colegi… de inocentă! O perioadă în care credeam că totul este posibil, în care visam cu ochii deschiși.

Acum, la aproape șapte ani de la terminarea liceului, nu am renunțat la obiceiul de a visa. Chiar dacă poate visele de acum nu sunt aceleși cu cele de atunci, continui să cred și să muncesc pentru a ajunge acolo unde doresc.

Pe bazele zidite în timpul liceului am continuat să clădesc. Am terminat Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, făcând parte din prima promoție a secției de Publicitate. Ulterior a urmat masterul de Management și Comunicare în Afaceri din cadrul aceleași universități. Încă din timpul masterului am demarat, alături de doi asociați, primul meu proiect antreprenorial – RUVIX. Acum Ruvix începe să devină un brand, are o viziune clar stabilită și multe planuri de viitor. La 24 de ani sunt o tânără antreprenoare ce a ales să facă lucrurile diferit de majoritatea celor de vârsta mea. Nu sunt angajată ci sunt creatoare de locuri de muncă, de produse, de oportunități, de parteneriate. Și povestea merge mai departe… În această poveste, Colegiul Național „Iulia Hasdeu” are paginile lui dedicate.

LA MULȚI ANI, deci, drag liceu! Fie ca toți cei ce îți calcă pragul să devină mai înțelepți, mai buni, mai frumoși pe interior. Să ne revedem cu bine și la aniversarea unui secol!

Cu stimă și respect pentru tot colectivul Colegiului Național „Iulia Hasdeu”, Elena Matei.

altele.

Liceul a insemnat o etapa frumoasa in care am reusit sa imi descopar principiile, obiectivele si idealurile. In acesta perioada mi-am trasat schita imaginara pe care imi doresc sa o urmez in viata, o schita ale carei linii au fost bine ingrosate de cateva persoane intalnite: doamna diriginta, profa’ de romana si profa de geogra’. De la fiecare am invatat pe rand lucruri pe care le povestesc si azi : in viata totul poate fi „furculision”( daca iti doresti cu adevarat) , liceul nu este ” cimitirul tineretii mele” si ca uneori tineretea poate fi fara batranete.

Ce fac eu astazi pentru liceul meu la 7 ani de la absolvire? Ma mandresc cu el si povestesc cu drag despre experienta de a invata la unul dintre liceele de elita din Bucuresti. Pentru ca elita in care am crescut si m-am maturizat a fost cea mai buna alegere pentru mine si pentru viitorul pe care mi l-am ales.

Ma numesc Micu Roxana, banca a 4-a randul de la usa… acum account manager in departamentul de client service al unei agentii de publicitate.

2009, XII H,prof dirig Cristiana Iliescu

viitorului meu sa imi conturez personalitatea.

Pe de alta parte, in perioada liceului am cunoscut oameni/ profesori/ colegi extraordinari cu care inca mai pastrez legatura.

Dupa ce am absolvit liceul am urmat Facultatea de Geografie in cadrul Universitatii Bucuresti si am ales specialitatea Planificare Teritoriala si Urbanism, am continuat si programul de Masterat omonim.

Desi in liceu am studiat profil uman si am absolvit o facultate mai putin tehnica, in acest moment ma straduiesc sa imi conturez o cariera in domeniul telecomunicatiilor in cadrul companiei UPC in care lucrez de 3 ani.

Consider ca fiecare etapa din viata noastra ne ajuta sa luam decizii in urma carora intotdeuna vom avea lucruri de invatat!

Alexandra Mâţă, 2009, XII H,prof. dirig. Cristiana Iliescu

cea de la 1 deasupra cancelariei, de unde se vedea cand se aprind luminile cladirii PRO TV, de unde se vedea covrigaria preferata.

Ma gandesc cu drag ca acum 7-8 ani, am reusit sa inteleg ca educatia primita in liceu a determinat mai degraba formarea mea ca om, nu intelegerea operelor lui Bacovia.

Odata ce am reusit sa asimilez invatamintele acestea (oferite prin eforturi sustinute de profesori si profesoare J), am devenit omul care sunt acum: absolventa de ASE – Relatii Economice Internationale, lucrand in domeniul studiilor clinice.

Nu stiam unde voi ajunge cand am iesit pe portile liceului, insa acum ca sunt aici – nici ca exista loc mai potrivit.

Andreea Alexandra Lazar, 2009, XII H , prof. dirig. Cristiana Iliescu

amintire care ma face sa zambesc de fiecare data cand trec pe langa cladire.

Dupa am urmat facultatea de medicina generala, Umf „Carol Davila”, timp de 6 ani, apoi am dat concursul de rezidentiat, in urma caruia sunt medic rezident pe medicina sportiva, la Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti.

Sunt realizatorul si prezentatorul emisiunii „Sanatatea pe minute” la Radio Deea din anul 2014.

Sunt pasionata de sporturi extreme si escalade pe stanci si cu muntele in sange, asta de la tatal meu scump si drag, care a avut grija sa-mi bage acest „microb” in sange.Necasatorita si fara planuri de genul acesta de viitor.

Doresc sa evoluez cat pot de mult profesional.

Va multumesc!

Antonia Onaca, 2009, XII H, prof dirig  Cristiana Iliescu

de a ne asculta ne-au ajutat sa ne formam viziunea asupra viitorului, ne-au facut sa ne gandim cu seriozitate asupra drumului in viata. Sunt convinsa ca acesti oameni au facut lucrurile atat de bine incat indraznesc sa spun ca sintagma ” Omul sfinteste locul” ii caracterizeaza intru totul.

Pentru mine liceul a reprezentat cea mai frumoasa perioada a vietii mele dar si o trecere brusca la o viata independenta in care a trebuit sa invat singura cum e sa-mi port de grija, cum sa ma comport intr-un loc unde nu eram acasa langa ai mei pentru ca…da, am stat la camin. Imi amintesc si acum ca aveam lacrimi in ochi de fericire pentru ca am reusit sa intru intr-un liceu atat de ravnit de multi si trista pentru ca ramaneam singura intr-un loc unde nu era acasa. Din acel moment viata mea s-a schimbat si recunosc ca nu mi-a fost usor deloc. Poate ca nu-mi placea ceaiul de la cantina dar in fiecare zi ma trezeam sa-l beau si culmea chiar a inceput sa aiba si gust, poate ca nu-mi era usor sa impart camera cu altcineva dar in timp acel altcineva s-a dovedit a fi cea mai buna prietena, o prietenie care va dainui in timp desi suntem departe una de cealalta, poate nu-mi gaseam linistea cand vroiam sa invat si urcam in camera de lectura ca sa ma pot regasi, poate exista multi de poate dar de ceva sunt foarte sigura…ca liceul a fost, este si va fi locul in care daca ar exista o masina a timpului, m-as intoarce de fiecare data si mereu as trai aceleasi senzatii placute. Liceul a fost ca si a doua mea casa, am invatat sa invat dupa alte reguli decat cele gimnaziale, am cunoscut competitia, rivalitatea poate, am cunoscut prieteni buni si nu prea, am ras, am plans, am simtit ca cedez uneori, m-am indragostit, poate am si chiulit (desi mama nu stie), am alergat in ploaie si am luat primul 10 din clasa la profu’ de istorie, am fost un fel de argint viu mereu peste tot, m-am implicat in fel si fel de activitati si tineam mortis sa raspund la geografie, am citit atatea file din poveste ca nu le mai stiu numarul, mi-a placut „Iona” si Bacovia si Rebreanu si Marin Preda si ceilalti, imi placea de diriga cum ne critica, adoram plimbarile din inconjurul Europei cu doamna Ariton, imi destindeam curiozitatea la ora de psihologie a doamnei Uritescu, nu-mi placea matematica si ma rugam la ora doamnei Filat dar stiam sa fac incrucisarile cromozomiale. Mi-au placut toate si toti si sunt sigura ca si eu lor 😀

Ma gandesc cu nostalgie la perioada liceului si sunt mandra ca am absolvit acest colegiu, ma simt un om implinit cu un bagaj de cunostinte si amintiri pe care niciodata nu le voi uita. Mi-e dor de multe lucruri si daca as sta sa le astern acum pe hartie poate nu as termina prea curand si nici voi, cititorilor, nu ati mai avea vreme si nici rabdare sa ma urmariti…asadar prefer sa inchei intr-o nota optimista in care vreau sa urez La multi ani, Colegiului meu de suflet!, multa sanatate si putere de munca oamenilor care il reprezinta, felicitari voua celor care ati absolvit (ati facut de departe cea mai buna alegere) si mult succes bobocilor si viitorilor absolventi!

Ce sunt eu azi? Sunt aceeasi Edena ( cu „d” sa nu existe confuzii), absolventa de studii juridice si a unui master in dreptul afacerilor, om de marketing si vanzari, colaborator radio, fundraiser si organizator evenimente pentru copii. In timpul liber gatesc pentru familia mea, iubesc, ma bucur de viata si respir optimism. Imi place ceea ce fac pentru ca fiecare zi este o provocare si sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile aparute in viata mea!

Edena Matei, 2009, XII H, prof. dirig.  Cristiana Iliescu

acum mai tin legatura. Liceul pentru mine a fost o perioada de care imi voi aminti cu placere pentru faptul ca am locuit in camin la Hasdeu, pentru ca am cunoscut colegi dragi mie, pentru ca am ales, de fapt, acest liceu. Am absolvit apoi Sectia de Comunicare si Relatii Publice, din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti. Momentan lucrez in comunicare.

Gabriela COTET, 2009, XII H, prof dirig Cristiana Iliescu

PR Specialist

.

De profesat am profesat si in domeniul bancar, dar si in domeniul farmaceutic. Asta pana cand am hotarat ca e momentul sa am un bebelus. Lumea mea se invarte acum in jurul ei.

Luisa Stefan, 2009, XII H,prof dirig Cristiana Iliescu

buna. Perioada liceului va ramane cu siguranta pentru mine o amintire importanta si o excelenta experienta.”

Veronica Sirețanu, 2009, XII H,prof. dirig. Cristiana Iliescu

Universitatea Hyperion/ Facultatea de Arte,Promoţia 2012

Humber College Creative Photography Program

Promoţia 2015 · Photography on Facebook · Fotografie · Toronto, Ontario

pasit in curtea scolii care era plina de boboci. Boboci care isi cautau colegii de clasa, si nu aveau habar ce ii asteapta. Boboci care imbracasera pentru prima data o uniforma care initial parea sobra si stricta, dar s-a dovedit a fi un outfit de mare stil, dupa ce ne-am dezmeticit. Cu pasi mici m-am indreptat spre pancarta pe care o tinea ridicata, o colega de clasa, pe care nu o cunosteam inca, nu cunosteam pe nimeni, dar stiam un singur lucru, eram inscrisa in clasa a 9- a E, la Colegiul National „Iulia Hasdeu” din Bucuresti! Am locuit la camin, pe toata perioada liceului, si am trait cele mai frumoase experiente din viata mea, iar prietenele au ramas pe viata. Cea mai bua prietena a mea, este colega de clasa din liceu, care mi-a fost si colega de camera. Scurta calatorie a liceului a fost defapt o aventura. Am facut parte din trupa de rock a liceului, si sunt fericita sa stiu ca solistul trupei noastre Tane Mircea, canta in continuare, si si-a dus visul mai departe. Lunga calatorie a presupus onoarea de a o cunoaste pe Diriga, doamna Cristiana Marcu, care este o persoana deosebita, asa cum nu am mai intalnit, dar din pacate nu pot spune acelasi lucru despre informatica ☺)), materie care ne-a mancat noptile. Pe de alta parte matematica a fost materia de profil, eu fiind la specializarea matematica informatica, iar doamna profesoara Carmen Enache, o profesoara excelenta, de la care pot spune ca am invatat matematica „pe paine”, cum e vorba din batrani, o profesoara, stricta, corecta si extrem de inteligenta, care a fost ca un model pentru mine. O alta profesoara de exceptie este doamna Badea Mariana Lili, care m-a invatat chimie, am inteles chimia de la dansa, si in plus, toate lectile de viata pe care ni le-a prezentat, au fost temelia unui inceput de viata, al unor lastari foarte cruzi. Pot spune ca la actualul job, am reusit sa trec interviurile lungi si multilingvistice datorita doamnei Andreea Sponor, profesoara de limba engleza, si a doamnei Chisinevschi Sabina, profesoara de limba fraceza. Nu in ultimul rand, cea mai „de gasca profesoara ” pot spune ca a fost domna Ungureanu Victoria, o femeie de performanta fizica extraordinara, care a reusit sa scoata ce e mai bun din noi, si sa ne faca sa ne depasim limitele, atat in sala de sport, cat si in viata de zi cu zi.

In prezent lucrez la o mutinationala membra Big Four, pe pozitia de consultant fiscal si pot spune ca am ajuns unde multi isi doresc. Am muncit mult, am avut un start bun, am fost intr-un liceu care din punctul meu de vedere m-a format cu adevarat, m-a ajutat sa-mi doresc sa fiu mai buna, sa am planuri de viitor, sa visez, sa fiu stricta cu mine, sa nu renunt niciodata si cel mai important sa nu incetez niciodata sa invat si sa ma perfectionez continuu.

Ps : Bucurati- va de prezent, si faceti-va planuri pentru viitor!

Angela Nita

Promotia 2010, clasa a 12-a E

profesorilor si dirigintei mele doamna Marcu.

Ei au fost cei ce m-au indrumat si au vazut in mine potentialul pe care eu nu il vedeam atunci. Cu aceasta ocazie as dori sa le multumesc si sa le urez numai bine.

Liceul pentru mine a reprezentat o perioada frumoasa a vietii pe care sunt constient ca nu o voi mai putea recupera asa ca bucurati-va ca sunteti la Iulia Hasdeu, aveti sansa sa ajungeti departe.

P.s. Scuze de compunerea asta stangace, sunt informatician nu scriitor.

Numai bine,

Oracle

Cezar Corches \| SMB Manager

noi. Dupa 6 ani de la terminarea liceului, am pierdut legatura cu unii dintre colegi, dar sunt recunoascatoare ca „am castigat” o prietena adevarata, cea mai buna prietena.

Anii de liceu raman cea mai frumoasa perioada din viata mea, iar amintirile stranse in acesti ani sunt nepretuite. Din pacate, liceul nu poate dura o vesnicie, cum ne-am fi dorit multi dintre noi la un moment dat, dar sunt fericita ca gandul la el imi aduce un zambet pe buze. Cred ca asta e cel mai important.

Singurul regret fata de anii de liceu e ca au trecut prea repede…

aceste amintiri, imi amintesc cu drag de Hasdeul nostru ce semana cu un mic castel.

In liceu am facut parte dintr-o clasa atipica: 26 de fete si 4 baieti la o clasa de matematica-informatica, 4 ani de liceu si 4 diriginte ( aici inca am dubii daca am fost noi de vina sau asa a fost sa fie ☺ ), iar ca in orice clasa de fete, temperamentele erau foarte puternice. Imi amintesc cu drag ca, pe langa competitivitatea existenta in clasa, eram foarte uniti atunci cand ne propuneam ceva. O alta experienta placuta a fost faptul ca am facut parte din corul liceului, iar acum gasesc momentul oportun sa ii multumesc dnei Manole pentru dedicarea timpului si a priceperii sale in a crea perfomanta dintr-o activitate extracuriculara.

Despre primii doi ani de liceu imi amintesc doar dupa-amiezele linistite si orele care parca nu se mai terminau, orele de matematica cu dna Enache care reuseau sa ne trezeasca din orice stare ☺ si multe alte peripetii. Doream cu ardoare la vremea respectiva sa crestem cat mai repede, fara sa realizam cat de frumos este sa fii copil.

Ultimii doi ani de liceu au adus schimbari: noi profesori, o diriginta dispusa sa ne „suporte”  2 ani ( !!! ☺ ), cerintele si exigentele au crescut exponential, dar a inceput si „sezonul majoratelor” ceea ce ne-a bucurat teribil. Daca stau si ma gandesc acum la BAC mi se pare floare la ureche fata de sesiunea din facultate, insa ramane examenul cel mai important.

Asadar am absolvit ciclul de licenta si masterat al Facultatatii de Relatii Economice Internationale din cadrul ASE Bucuresti. Momentan ma pregatesc pentru admiterea la doctorat pentru aceeasi facultate, am lucrat in telecomunicatii pentru un retailer important si lucrez de asemenea intr-una din cele mai mari banci din Romania. In liceu as fi vrut probabil sa ma fac artist si nu as fi banuit ca o sa ajung sa lucrez intr-o corporatie, insa nu regret niciun pas pe care l-am facut de cand am parasit liceul.

Liceul este locul care te formeaza cel mai mult si unde te maturizezi treptat, unde faci alegeri rele sau bune, dar din care reusesti sa inveti, unde legi cele mai frumoase prietenii si unde realizezi ca profesorii iti sunt defapt prieteni.

La multi ani, Hasdeu!

Denisa Măruța Lazăr, promotia 2010

Colegilor mei, profesorilor mei, energiei pe care o creau impreuna, pastrand o atmosfera vie, care nu-ti dadea voie sa te plictisesti sau sa te simti in afara unui tot unitar.

In CNIH am cunoscut oameni frumosi, oameni care-mi vor ramane dragi pentru totdeauna. Pe unii dintre ei inca ii am alaturi. Aici am invatat lucruri care mi-au placut predate de oameni cu care as iesi oricand la un ceai. Dar cel mai important, CNIH mi-a oferit sansa de a avea libertatea de a descoperi adevaratele lucruri care-mi plac, in timpul meu liber – timp care pentru unii elevi nu exista. In CNIH, nu am fost niciodata stresat si nu s-a intamplat sa fiu intr-un blocaj care sa ma impiedice sa creez, sa ma dezvolt, sa ma bucur de o derulare simpla, activa si linistita a celor patru ani.

Le multumesc tuturor celor care m-au inconjurat. Impreuna am construit un univers de care ne va fi dor intotdeauna. Iar eu vizitez Colegiul cu regularitate, bucurandu-ma de imbratisarile celor care au ramas. Si de amintiri\… Activitatile extrascolare indispensabile vietii unui elev, formarii acestuia si pregatirii pentru drumul propriu se imbina armonios cu materia scolara, lasand astfel sa se desfasoare cursul firesc al vietii: intr-o generatie, fiecare individ va avea drumul lui; crescandu-i pe toti la fel si nelasandu-i sa gaseasca ceea ce ii defineste, aceasta ar fi o grava eroare umana. Le doresc succes generatiilor urmatoare, vor gasi atmosfera calda si necesara dezvoltarii lor in acest liceu, dar aceasta nu le va pica din cer: trei secrete – discernamant, constiinta, echilibru!

In prezent sunt scenarist si regizor de film, am compania mea de productie si publicitate media. Sunt activ si in ramura de business, am un centru wellness si o agentie imobiliara. In timpul liber, calatoresc si scriu”

Octavian Finaru

de suflet atât cu alţi oameni cât şi cu tine însuţi. Aici m-am simţit ca în familie, în familia mea de prieteni şi de profesori care se străduiesc să ne îndrume cât mai bine, să ne transmită o parte din cunoştinţele lor şi să ne ajute să devenim oameni buni, cat mai buni.

Bineînțeles că nu toţi colegii ne pot deveni prienteni, bineînțeles că nu toţi profesorii ne înțeleg aşa cum vrem noi, dar ştiu sigur că vei întâlni oameni care îţi vor ajunge şi îţi vor rămâne în suflet. Peste ani lucrurile frumoase vor fi tot ce îţi vei aminti şi cu siguranţă vor fi foarte multe.

Liceul „Iulia Hasdeu” este cu siguranţă una dintre cele mai frumoase şi vesele perioade din viaţa oricărui elev.

Îmi amintesc cu mult dor de pauze, de excursii, de prietenele mele cele mai bune, care au devenit oameni frumoşi, excepţionali, cu care mă pot mândri oricând. Şi dacă vă întrebaţi.. Da! îmi sunt încă prietenele pe care recunosc că şi dacă aş încerca nu cred că voi reuşi să le înlocuiesc, deşi timpul nu ne mai permite să râdem împreună în fiecare pauză.

Îmi amintesc cu drag şi de profesori, de fiecare în parte. Aveţi printre voi profesori pe care o să îi iubiţi toată viaţa, eu aş putea menţiona câţiva, dar vă las să decideţi singuri. Aceşti profesori vă vor ajuta să vă gasiţi drumul, viitorul şi să luaţi cele mai bune decizii.

Decizia mea după ce am terminat liceul a fost să studiez la „Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii, şi Tehnologia Informaţiei” specializarea „Reţele şi software pentru telecomunicaţii” din cadrul Universităţii ” Politehnica” din Bucureşti.

În prezent sunt studentă la master, anul 2, tot la Electronică la „Tehnologii Software Avansate pentru Comunicații” și lucrez ca Inginer în telecomunicații în Centrul de operare al rețelei, NOC-ul Vodafone-ului. Este exact ce îmi doream și ce am început să visez din liceu.

Pentru mine „Iulia Hasdeu” reprezintă o mândrie și o realizare personală care a dus la alta și alta. Este locul care m-a făcut să cred că pot și mi-a dat ambiție. Este locul în care mi-am găsit cei mai buni prieteni. Este locul în care mi-a fost permis să visez, care mi-a arătat că pot să depășesc orice problemă, care mi-a oferit o gândire sănatoasă și o bună temelie pentru construirea viitorului.

Voi sfârși prin a le mulțumi profesorilor mei pentru îndrumare, pentru cunoștințe, pentru răbdare, pentru că nu renunță niciodată și pentru că încrederea lor în noi ne oferă siguranță și dorința de a ne ridica la așteptări, de a reuși.

Vă mulțumesc,

Popa Georgiana

4 ani de liceu.Aici am inceput sa ma descopar, sa devin mai increzatoare, sa ma apreciez, sa-mi definesc principii si sa invat din greseli.Tot in aceasta perioada am descoperit primele mele pasiuni, de unele dintre ele ma bucur si acum.Printre colegii mei am gasit prieteni buni cu care am invatat, ne-am distrat si am evoluat impreuna in fiecare zi.Mi-e dor de armonia din clasa si din curtea liceului, am apreciat foarte mult ca in liceul nostru nu a existat acel pattern care din pacate, exista in anumite scoli sau licee, ma refer la comportamentul violent dintre elevi, fie ca e vorba de agresivitate verbala, psihologica sau fizica.

La liceu am cunoscut oameni frumosi, oameni care au avut un rol extrem de important in dezvoltarea mea personala si carora le multumesc din suflet.Am cunoscut profesori carora le multumesc fiindca  au reusit sa ma faca sa indragesc materiile si care m-au ambitionat sa vreau mai mult de la mine si in mod special doamna diriginta,Cristiana Marcu,o doamna frumoasa cu un caracter impresionant care ne-a oferit lectii de informatica dar si lectii de viata, doamna profesoara de matematica, Enache Carmen, un om exceptional care a reusit sa ma faca sa indragesc matematica si desigur doamna profesoara de sport,Ungureanu Victoria care imi insenina ziua de fiecare data si care m-a ajutat foarte mult.

Tot in liceu am cunoscut un om atat de important si atat de drag mie, doamna profesoara de chimie, Vrabioiu Maria, careia ii datorez reusita mea de a intra la Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol-Davila”.

In prezent sunt studenta in anul 6 la UMF „Carol-Davila” si sper sa inchei acest an cu bine si sa trec la urmatoarea etapa : rezidentiatul.

Andreea Nane Stan, 2011

liceului, din punctul meu de vedere a fost una dintre cele mai frumoase perioade si am castigat prieteni pe viata.

Vlad Ciochir

liceu, profesorii „aceia”, care sunt dincolo de profesie, modele de urmat si oameni calzi, dispusi sa te indrume si sa te inteleaga. Am avut curajul sa ma descopar si sa ii descopar pe cei din jurul meu, sa imi stabilesc valori pe care le urmez si acum cand vine vorba de meseria mea, sa lupt pentru dreptul la opinie, cand situatia a cerut-o. Am trecut de la uniforma care era motiv de nemultumire la multumirea si mandria de a face parte din Iulia Hasdeu, de la revolta provocata de testele neanuntate, la intelegerea faptului ca fiecare experienta avuta la 16, 17 ani a contribuit la ce devin astazi. Si pentru ca am vrut sa cunosc in continuare oameni speciali, sa ii sprijin pe cei de langa mine si sa pastrez insufletirea si curiozitatea pe care le-am dobandit in liceu, am ales sa devin psiholog.

La multi ani, Iulia Hasdeu si multumesc!

Irina M., 2010

a fost locul in care am invatat sa am incredere in propriile puteri si cunostinte, am urmat profilul real, matematica-informatica, insa cu toate acestea, in clasa a XI-a m-am hotarat sa devin jurist. Se spune ca dreptul este matematica stiintelor sociale, asa ca am facut o alegere corecta cand m-am inscris la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, deoarece intre rationamentul juridic si cel matematic exista puncte comune – pentru practicarea ambelor meserii este nevoie de pregatire intensa si de foarte mult exercitiu. Astfel, rationamentul matematic dobandit in perioada liceului m-a ajutat enorm in perioada facultatii si in prezent.

Imi amintesc cu mare drag de doamna diriginta, persoana calda cu suflet bun care mereu a fost acolo atunci cand am avut nevoie si m-a sustinut neconditionat in alegerile pe care le-am facut.

In prezent sunt jurist la o societate de practicieni in insolventa si urmeaza sa sustin examenul de admitere in profesia de avocat.

Pentru mine, liceul a reprezentat locul in care mi s-a conturat personalitatea, locul in care am invatat sa cresc frumos de la copil la adult.

Sorina Pitulice

si Contabilitate si momentan lucrez ca Expert Fonduri Europene, implementand proiecte care ajuta comunitatea.

Profesorii m-au ajutat sa descopar aptitudinile pe care le am. Am avut profesori minunati, care isi iubesc profesia si nu fac asta doar pentru a avea un loc de munca. Consider ca atitudinea profesorului in relatia cu elevul sau este importanta in educatia acestuia.

Daca ar fi sa intorc timpul, cu siguranta alegerea mea ar fi aceeasi: Clasa a IX-B, matematica-informatica, Colegiul National Iulia Hasdeu cu aceeasi profesori si colegi.

Multumesc pe aceasta cale tuturor profesorilor care m-au indrumat in cei 4 ani de liceu.

service/garantii si lista poate continua. Ce fac eu nu are o incadrare exacta in nomenclator.

Edward Comanici, promotia 2010, 12E

din viață, pentru mine au fost cei mai faini ani de până atunci. Ani în care am învățat să mă accept așa cum sunt, să leg relații, să joc volei și să chiulesc organizat.

In clasa a XI-a am început sa fac voluntariat, pentru că aveam prea mult timp liber, iar 4 ani mai târziu am început sa lucrez cu voluntarii. Acum sunt coordonator de voluntari într-un ONG și mă împrietenesc cu o mulțime de liceeni deștepți și frumoși.

Tot în liceu se organizau tot felul de concursuri, printre care și de dans, iar eu tânjeam teribil la ce se întâmpla pe scenă și aveam tot felul de fantezii în care făceam furori în rândul publicului cu dansul meu genial. Câțiva ani mai târziu, am ajuns să dansez, să îi învăț pe alții să danseze și să mă bucur de magia scenei cu momente create de mine.\ Liceul a fost cea mai faină întâmplare de până atunci. Seria de întâmplări faine continuă 🙂

Andreea Hagiu

Promotia 2010, litera F, diriginta – Elena Davitoiu.

cu alti douazeci si noua de copii, douazeci si opt de fete si doi baieti mai mult sau mai putin… timorati. Fara sa detaliez mai mult, pentru ca as incepe sa povestesc aproape fiecare zi de liceu, asa a inceput o frumoasa calatorie de patru ani.

Am cunoscut multi oameni, fiecare special in felul lui, dar poate cea mai mare bucurie a mea in ceea ce priveste liceul este ca in aceasta clasuta minuscula, a 9-a I, am cunoscut-o pe cea care si azi, dupa opt ani, inca este prietena mea cea mai buna.

Am invatat foarte multe lucruri de la profesorii pe care i-am avut, care, mai presus de niste pedagogi inzestrati, au fost si continua sa fie niste oameni foarte buni, cu suflete mari si ma bucur ca am reusit sa pastrez legatura cu unii dintre ei.

Despre facultate si despre ceea ce fac acum nu sunt multe de spus. Am avut marele noroc de a avea ceea ce foarte putini au in aceasta meserie, actoria, si anume sansa. Sansa, care nu e nimic mai mult decat acel dram de noroc fara de care talentul inseamna prea putin. Sunt foarte „la inceput” si incerc sa fur meserie de peste tot, iar dorinta mea de a fi la inaltimea asteptarilor se datoreaza si faptului ca am inceput sa joc intr-un teatru inca „de pe bancile facultatii”, ca sa zic asa.

Acestea fiind spuse, in incercarea de a ingloba tot ce am in mintea si in sufletul meu, ma bucur foarte mult ca am studiat in acest liceu, pentru ca am avut parte de multe momente speciale si cel mai important, am avut parte de ceea ce in majoritatea liceelor nu mai exista, si anume profesori adevarati, dedicati meseriei pe care o practica.

Valeria Ioana Stoian

de maturizare, de dezvoltare pe toate planurile si m-a transformat dintr-un copil proaspat iesit de pe bancile scolii generale intr-un adolescent cu perspective mari si o viziune optimista asupra viitorului. Mi-am dorit sa intru la Colegiul National „Iulia Hasdeu” si pot spune ca nu am fost deloc dezamagita de alegerea facuta.

In primul rand, profesorii pe care i-am intalnit si alaturi de care am crescut timp de 4 ani sunt niste oameni deosebiti, pe care am placerea de a-i aduce in discutie de fiecare data cand se iveste ocazia. Ma consider o persoana ambitioasa, cu dorinta de a invata si in mod firesc, atunci cand am decis sa ma inscriu la acest liceu, am sperat sa am parte de profesori care sa se implice in pregatirea mea si care sa-mi trezeasca interesul fata de materiile predate. In timp, am constatat ca mai mult decat sa ne ofere niste informatii pur didactice, dumnealor mi-au oferit si alte lectii de viata mult mai importante pregatindu-ma pentru ceea ce a urmat liceului si si-au pus amprenta asupra modului meu de gandire.

Mai mult de atat, in liceu am trait tot felul de momente frumoase si intense iar amintirea lor mereu imi aduce un zambet pe buze. Pe langa emotiile de la ore, teste, teze, olimpiade, liceul mi-a oferit si numeroase alte experiente. Am participat la proiecte, am organizat si am jucat in piese de teatru devenind „actrita clasei” si evident nu au lipsit excursiile cu colegii si domnul diriginte pline de haz si voie buna.

Nu in ultimul rand, liceul a fost locul unde am legat prietenii solide. Grupul de prieteni format in cei 4 ani a ramas neschimbat iar colega mea de banca este in continuare prietena mea cea mai buna. Clipele traite impreuna, de bucurie, clipele amuzante si chiar si cele mai triste ne-au intarit legatura pe care o avem, ne-au facut sa ne cunoastem mai bine iar acum ne aducem aminte cu drag de ele. Liceul fara prieteni nu ar fi fost la fel. Se spune ca prieteniile formate in liceu raman pe viata iar eu cred si sper acelasi lucru.

Odata terminat liceul, mi-am urmat visul si am fost admisa la facultatea pe care o urmez in prezent si la care mi-am dorit sa ajung inca de cand eram mica. Si acum, ca si in liceu, imi face placere sa ma implic in proiecte de voluntariat si practica in spitale sau sa particip la conferinte. Privesc cu mult entuziasm viitoarea mea cariera in aceasta profesie si aspir la a deveni medic cardiolog.

Scriind aceste randuri, amintirea liceului mi-a trezit un sentiment de nostalgie gandindu-ma la ceea ce au fost si au insemnat pentru mine acei ani. Am speranta ca fiecare elev care termina Colegiul National „Iulia Hasdeu” sa aiba aceleasi trairi ca ale mele iar liceul sa aiba acelasi impact pe care l-a avut in viata mea.

Andreea-Elena Grigore

CN”Iulia Hasdeu”- promotia 2011, diriginte Ion Smarandoiu

ca asistentă la Biroul Prezidențial al Federației Internaționale de Judo care se află la Budapesta, dar călătoresc și în alte țări cu ocazia organizării diverselor competiții de judo de tip Grand Slam, Grand Prix, campionate mondiale ș.a.

Cum așa? Încă de mică am practicat judo de performanță. Ce legătură are acest lucru cu liceul? Mi-am permis să continui performața și în timpul anilor de liceu, deoarece au fost mulți profesori care m-au susținut în acest demers, chiar am primit și bursă sportivă. Pe lânga acestea, am absolvit profilul real de unde am căpătat o gândire structurată, logică, schematică și bine organizată. Am avut un mediu competitiv în clasă, toți colegii mei învățând foarte bine (nici eu nu m-am lăsat mai prejos, mereu fiind premiantă în toți cei 4 ani), iar profesorii, pe lângă materiile pe care le predau cu drag, își făceau și datoria de a promova e educația în rândul adolescenților ce sunt în plină formare și care după liceu urmează să treacă spre o nouă etapă a vieții. În ciuda profilului real, nu am neglijat limbile străine care acum îmi sunt de foarte mare ajutor!

Pe parcursul anilor de liceu am avut ocazia să îmi îmbunătățesc și să cultiv diverse aptitudini, precum perseverența, capacitatea de analiză și sintetiză, lucrul în echipă, disciplina, ambiția și altele. Toate acestea m-au făcut sa aleg studiul a două facultăți în paralel, la zi, pe care deja le-am absolvit: Facultatea de Drept la Universitatea din București și Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul U.N.E.F.S. București, la cea din urmă fiind șefă de promoție.

Aș dori pe această cale să le transmit mulțumirile mele sincere tuturor profesorilor care au contribuit la formarea mea în acea perioadă prețioasă a vieții!

din anii de liceu e faptul că s-au încheiat.

Lucian Popescu, 2011, XII C, prof dirig Elena Davitoiu

viitor. A însemnat conștientizarea faptului că drumul spre succes este lung, anevoios și realizabil doar dacă știi ce îți dorești și încotro vrei să te îndrepți.

Astfel, dornică de scris și pasionată de tot ce înseamnă advertising mi-am continuat studiile absolvind Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

În prezent, lucrez într-o agenție de publicitate unde gestionez diverse conturi ale unor companii și branduri reprezentative pe piață. De asemenea, separat, gestionez comunicarea online pe diverse canale online ale unei agenții imobiliare de lux. Momentan, sunt încă în perioada în care acumulez informații și experiență, dar cel mai important este faptul că lucrez cu plăcere și pasiune și îmi propun ca în viitor să îmi dețvolt propria mea agenție.

Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege la fel. Cred că anii de liceu mi-au conturat caracterul de astăzi și pe lângă informațiile e educaționale, aici am dobândit cele mai multe valențe sociale. Am învățat cum să îmi susțin opiniile, cum să învăț din greșeli și cum să o iau de la capăt după fiecare înfrângere. Pentru toate acestea, și nu numai, sunt recunoscătoare liceului, profesorilor și colegilor.

profit si mai mult de timpul acela.

am crezut ca totul este o pierdere de timp si de multe ori consideram temele a fi inutile. In schimb trecera timpului mi-a demonstrat ca totul devine mai complicat nicidecum mai usor si singurul mod prin care poti tine pasul este sa exersezi cat mai mult si sa nu te dai batut niciodata. Trebuie sa lupti sa gasesti ceea ce iti place si sa il lasi sa te „omoare” incet.

In momentul de fata sunt student in Marea Britanie la Universitatea din Huddersfield. Cursul pe care il studiez este legat de programarea sistemelor computerizate. Tema cursului mi-a fost inspirita inca din timpul licelului de doamna Cristiana Marcu care m-a ajutat sa inteleg cateva din misterele programarii. Astfel am decis ca mai departe sa incerc sa descopar cat mai multe legat de acest subiect. Mai bine zis il las sa ma „omoare” incet.

Din timpul liceului imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute alaturi de prieteni (unele dintre ele in timp ce chiuleam de la unele ore si faceam tot posibilul sa nu fim prinsi ). Cele mai frumose perioade erau insa micile excursii de clasa in care cu totii faceam cele mai nebunesti lucruri.

As vrea de asemenea sa le multumesc tuturor profesorilor care m-au ajutat si incurajat sa invat pentru a ajunge sa fac in viata ceea ce imi place. Cu totii au avut un rol important in a forma persoana care sunt acum.

In concluzie, chiar daca nu a trecut mult timp de cand am terminat liceul, imi doresc sa mai fiu inca o data elev la Iulia Hasdeu si daca se poate sa raman asa pt totdeauna(fara a ramane repetent sau alte circumstante de genul desigur). Acest liceu a lasat o amprenta mare si minunata in viata mea si sunt sigur ca nu o sa-I uit niciodata.

mai buna de astazi este fosta mea colega de banca din liceu. Avem cele mai frumoase amintiri impreuna.

Am avut profesori care au stiut sa impuna respect si care au toata aprecierea mea. Imi amintesc si acum cum intarziam in fiecare dimineata la ora de limba si literatura romana pentru ca nu ma trezeam niciodata la timp. Am cele mai frumoase amintiri din liceu, perioada in care aveam cele mai putine griji.

Acum, dupa 4 ani de la terminarea liceului, sunt studenta la University of Huddersfield, din Anglia. Sunt studenta in ultimul an, la specializarea Law and Business. Imi place foarte mult cursul meu si ceea ce fac in Marea Britanie. Acum dupa 4 ani de stat in Anglia, am prieteni din toate colturile lumii si am invatat cate ceva despre fiecare cultura. Anul viitor planuiesc sa ma inscriu la un master tot in Marea Britanie.

Desi imi place Anglia si mediul in care traiesc, cele mai frumoase amintiri raman cele din liceu. Multumesc Iulia Hasdeu pentru cea mai frumoasa perioada din viata mea! Imi închid si acum ochii şi pentru o clipă pătrund din nou în atmosfera pauzelor şi a orelor. Inca nu imi vine sa cred ca 4 ani au trecut asa de repede. Imi lipsesc enorm anii de liceu!

mine a reprezentat etapa in care m-am format ca om, in care mi-am stabilit prioritatile, precum si perspectivele in viata. Este „locul” in care mi-am descoperit cele doua pasiuni: limba franceza si geografia, pe care ulterior indrumata de cadrele didactice, am reusit sa le imbin intr-o frumoasa profesie de geograf, cercetator.

Dincolo de carti, teme, referate, planuri de viitor, liceul a reprezentat locul in care „clasa” a devenit „familie”, in care toate problemele aveau un sigur curs, discutam si rezolvam.

Nu stiu alte licee cum sunt, dar eu cu siguranta as alege iar si iar CNIH, pentru daruirea si buna pregatire a cadrelor didactice, pentru implicarea acestora in viata elevului si indrumarea pe parcursul liceului, pentru siguranta pe care acesta o ofera si pentru ca sustine developarea pasiunilor si talentelor elevilor.”

2009, XII H,prof dirig Cristiana Iliescu

O zi minunata!

Florentina

de ce. Aveam impresia ca am un program incarcat, ca am multe teme si proiecte, dar mi-am schimbat gandirea cand am ajuns la facultate, haha. Am realizat ca toate au avut un scop precis, acela de a ne pregati pentru viitor. Chiar daca atunci nu priveam problema in acest fel, acum realizez ca liceul mi-a format un mod de a lucra, m-a ajutat sa ma pot organiza mai bine, mi-a construit „o baza”, iar acum este sarcina mea sa construiesc si celalalte „etaje”.

Liceul ne invata cate putin din fiecare materie pentru a avea cultura generala, pentru a ne putea da seama ce vrem sa facem in viitor, ce meserie sa ne alegem. Este sarcina noastra sa acumulam cat mai multe informatii si sa incercam sa ne dam seama la ce anume suntem buni. In acest proces conteaza foarte mult si aportul adus de profesori.

Pot spune ca in liceu am avut parte de cei mai buni profesori. Mereu ne-au ajutat, ne-au sustinut, ne-au fost alaturi si ne-au indrumat fiecare pas.

Imi aduc aminte cu drag de aceasta perioada, chiar si acum cand mai am putin si termin facultatea. Nici nu-mi vine sa cred, parca ieri a fost prima zi de liceu. Tin minte ca eram nervoasa, nu stiam la ce sa ma astept si tot aveam impresia ca sunt la Hogwarts (mereu am spus ca Hasdeul ma duce cu gandul la Harry Potter).

Au fost patru ani deosebiti si nimic nu se compara cu liceul, nici macar facultatea. Eram altfel, gandeam diferit, aveam mai putine responsabilitati. Daca as avea o bagheta magica si as putea sa ma intorc in timp, cu siguranta m-as intoarce la liceu. De ce? Este greu de explicat prin cuvinte, dar sunt sigura ca toti am inteles acest lucru dupa ce am terminat clasa a 12-a. Cand trec pe langa liceu imi apare un zambet pe buze, derulez in minte anumite momente frumoase, amuzante, imi dau seama ca a trecut timpul, ca am imbatranit si eu si ca trebuie sa invat sa ma bucur de fiecare moment.

Acum sunt studenta in ultimul an la Informatica Economica (As vrea sa pot spune ca sunt la liceu si ca ma pregatesc pentru BAC, dar adevarul este ca imi pregatesc licenta). Ma voi inscrie la master si apoi imi voi cauta un job. Imi dau seama ca nu mai sunt o adolescenta. Fie ca vreau sa cred sau nu, acum sunt adult, trebuie sa invat sa ma descurc singura si sa fiu pe picioarele mele.

Astazi ma aflu in acest stadiu deoarece am muncit constat si am avut parte de profesori exceptionali. Prin aceasta cale tin sa le multumesc pentru ca mi-au format o „carare” in acest drum al vietii. Le sunt recunoscatoare pentru acesti ani minunati de care imi voi aduce aminte mereu cu drag.

La multi ani, Hasdeu!!

Onuta Miruna

clasa noastra de la etajul unu, profesori, colegii deveniti prieteni la bac. Lucrarile de renovare ale liceului incepusera deja, asa ca am avut ocazia sa il vedem transformandu-se. \ Au trecut 3 ani de cand am terminat liceul, iar diriginta noastra, doamna Luiza Crivat, are acum clasa a 11-a. \ Acum sunt studenta la drept in anul III, mi-e dor de liceu si cred ca a fost cea mai buna alegere pentru mine. Love you forever, Hasdeu!

că absențele mele se datorează nu lipsei mele de interes pentu liceu, ci faptului că stăteam mai mult prin spitale decât pe acasă. Acest lucru a contat pentru mine mai mult decât orice notă de 10. Decât toate notele de 10 adunate.

Îi mulțumesc doamnei Gioga, profesoara de română care, fără doar și poate, și-a făcut datoria de profesoară! S-a ocupat de fiecare elev și de pregătirea acestuia pentru examenul maturității încă din clasa a X-a. Iar atunci când zâmbea, zâmbea cu inima și acest lucru i se citea pe față. Și toți elevii observam.

Îi mulțumesc doamnei profesoare de limba franceză, doamna Ungureanu pentru faptul că a fost cinstită cu mine în clasa a XI-a când a devenit profesoară la XI G. Mi-a pus în două săptămâni un 3 si 2 de 4, note pe care nu le-am avut niciodată, însă le meritam, dar mi-am dat seama de acest lucru la sfârșitul liceului. Nu a fot rea sau dușmănoasă, a fost doar cinstită pentru că nu meritam mai mult, deși eu credeam că a fost o nedreptate. Vă mulțumesc că m-ați ambiționat să învăț franceza și vă mulțumesc pentru faptul că ne spuneați mereu: „Învățați, măi, copii, acum cât aveți timp, că o să vă folosească!”. Și da, aveați dreptate, mi-a folosit. Mult.

Îi mulțumesc și domnului Colceru, profu’ de istorie pentru că mi-a insuflat dragostea pentru istorie. Da, istoria e frumoasă și numai cu ajutorul acesteia ne putem păstra identitatea națională. Numai cu ajutorul acesteia putem învăța cum să ne ferim de greșelile din trecut.

Doamna Ariton, și latina este la fel de importantă. Nici pe dumneavoastră nu v-am uitat. Cum putem noi să spunem că știm ceva când nu știm de unde a pornit totul? Cum poate fi un cineva un filosof adevărat (nu pe Facebook!) fără să-l fi citit pe Cicero?

Draga doamnă Filat, mereu calmă și dornică să ne asculte. Vă mulțumesc doamnă, pentru faptul că mi-ați recomandat un preot extraordinar când treceam prin cea mai grea perioadă a vieții. Acesta m-a apropiat de Dumnezeu, și eu cred cu tărie că El ne ajută să trecem peste toate greutățile. Și chiar dacă nu ar exista, credința în El, în Divinitate, te vindecă atunci când nimeni nu te poate vindeca. Atunci când vrei să rogi pe cineva să îți aline durerea și nu mai ai pe cine.

Le mulțumesc tuturor domnilor profesori care ne-au făcut oameni.

Eu sunt studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA. Anul III. Dar scrisoarea mea nu este despre mine, ci despre VOI. Știu că nu v-am mulțumit niciodată, însă acum o fac din toată inima!

Aștept să vă revăd.

O fostă elevă din Hasdeu,

Gheorghe Anca-Mihaela, 12G, promoția 2013.

de când nu mai sunt elevă. Parcă nu de mult pășeam pentru prima oară în curtea liceului, nerăbdătoare să îmi cunosc noii colegi. Perioada liceului m-a ajutat să devin mai încrezătoare, să mă dezvolt, practic să cresc. Experiențele trăite și oamenii întâlniți în perioada liceului au contribuit la formarea mea ca și persoană. Mereu voi fi recunoscătoare pentru tot ce am învățat aici. Cu această ocazie, aș vrea să le mulțumesc tuturor profesorilor mei, în special dirigintei mele, doamna Luiza Crivăț. De perioada liceului mă leagă numeroase amintiri, dar și prieteniile pe care le-am creat aici. Chiar și astăzi mă întâlnesc periodic cu foști colegi, care îmi sunt și prieteni foarte buni.

După cei patru ani petrecuți aici, am pornit pe un nou drum, unul la fel de frumos. În prezent sunt studentă în anul III, însă acest lucru se va schimba în câteva săptămâni. În vara acestui an, voi putea spune că sunt licențiată în două domenii, sociologie și economia turismului, comerțului și serviciilor. În timpul celor trei ani de studiu, am dedicat o bună parte din timpul meu voluntariatului. Așa am ajuns să organizez diferite proiecte pentru studenți, să cunosc oameni noi și să leg noi prietenii. De asemenea, am avut ocazia să beneficiez și de o bursă de practică Erasmus. Timp de trei luni am locuit în Anglia, unde am mai scris un capitol din povestea vieții mele. În viitor îmi doresc să am o carieră în resurse umane, domeniu în care am avut ocazia să lucrez încă din timpul facultății.

Liceul este o etapă importantă din viața oricărei persoane, motiv pentru care vă încurajez pe toți să vă bucurați cât mai mult de această perioadă sau să vă reamintiți cu drag de ea.

mi-ați rămas Dvs Doamna Diriginta. Dvs sunteti un adevărat model ce m-ați sprijinit si îndrumat intr-o perioada atât de importantă a vieții, iar pentru acest lucru vreau sa va mulțumesc!\ Nu va voi uita niciodată !\ \ Cat despre partea profesională am lucrat peste 10 ani in sistemul bancar in 3 bănci cunoscute ( Banca Transilvania pentru început, Credit Europe Bank si in Banca comercială Carpatica unde am avut si cea mai importantă funcție – director de sucursala 5 ani. \ In prezent, de mai bine de un an, m-am implicat in business-ul familiei, deschizând un al 2 le-a magazin de încălțăminte si marochinărie din piele naturală in cel mai mare centru comercial din Bucuresti.

Alexandra Serban (Raducanu)

Aș retrăi: Încă o zi de școală, cu materiile mele preferate: română, biologie, istorie și bineînțeles, matematica, pentru că nu o să uit niciodată pe dl. diriginte Smarandoiu și al său „Ionica, la tabla!”.

Un profesor de neuitat: E greu să numesc un profesor, așa că o să numesc câțiva: Ion Smarandoiu pentru încredere, Ioana Lungeanu pentru inspirație, Maria Capota pentru răbdare, Carmen Almasan pentru eleganță, Ileana Manole pentru feminitate, Diana Argherie pentru blândețe, Anca Badila pentru dinamism și aș putea continua la nesfârșit considerând cei 8 ani petrecuți în Hasdeu…

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de anii de liceu, chiar dacă uneori par grei sau obositori. Timpul trece mai repede decât credeți. Încercați să învățați nu doar pentru note, ci pentru voi, să legați prietenii sincere și să profitați de oamenii și oportunitățile din jurul vostru. Peste ani, o să vă dați seama că toate acestea au contat mai mult decât păreau atunci.

Aș retrăi: Poveștile cu fetele, orele de Limba și Literatura Română, discuțiile cu doamna de Latină și doamna profesoară de Limba Engleză.

Un profesor de neuitat: Cu siguranță, doamna dirigintă, Ioana Lungeanu. Îi sunt profund recunoscătoare pentru încrederea oferită, sfaturile venite mereu în momentul oportun și pentru cum a știut să ne motiveze și să ne păstreze într-o formulă unită.

Pentru elevii de azi: Enjoy it. O să vă fie dor.

Aș retrăi: Prietenia cu frumoasa mea colegă de bancă, pe care am luat-o cu mine și am păstrat-o pe viață

Un profesor de neuitat: Dl. Florin Ioniță

Pentru elevii de azi: Make it count!

Aș retrăi: Îmi aduc aminte de domnul profesor de chimie, Catană și de expresiile și întrebările pe care ni le repeta. Întreba: câți moli avem? Tot dumnealui răspundea, arătându-ne răspunsul: n-am habar. Apoi ne indica cum să curățăm tabla cu un burete cu un grad mare de porozitate, de sus în jos, să devină impecabilă. Și cea mai importantă lecție: ne repeta că așa cum vom deprinde arta învățării, cu aceeași calitate și dedicare vom face orice lucru mai departe, în viață.

Un profesor de neuitat: Îi mulțumesc doamnei profesoare de fizică, Anca Bădilă, un om de un umor extraordinar și cu o capacitate remarcabilă de a explica atât de clar și de logic.

Pentru elevii de azi: Dragilor, poate că anii liceului par încărcați, grei, obositori pe alocuri, cu multe teme și presiune. Ce e însă sigur, este că vă veți reaminti zâmbind, cu gândul la acești ani. Bucurați-vă de fiecare clipă, de fiecare coleg și de experiența liceului 🥰

Aș retrăi: Orele de Fizică, NU și orele de chimie cu Dl. Profesor Catană (🤣glumesc), erau faine și orele de chimie, chiar dacă nu îmi plăceau mie!🤓

Un profesor de neuitat: Dna. Profesoară Anca-Diana Bădilă, care a știut să ne facă să înțelegem fizica și să ne fie prietenă! Dar toți profesorii au fost faini: Dna. Maria Panamarenco, Dl. Ion Catană, Dna. Carmen Enache, etc.

Pentru elevii de azi: În primul rând elevii de azi nu trăiesc ce am trăit eu, fiind altă generație, având alte principii și valori… Le-aș spune să se bucure cât pot de această perioadă!

Un profesor de neuitat: Am mai mulți: Doamna Ioana Nistor, Doamna Ioana Irinel Chiran, Doamna Nicoleta Simionescu, Doamna Ileana Pârlea, Doamna Tetecu Claudia, Doamna Anca Bădilă, Domnul Dinu Gabriel, Doamna Ramona Ungureanu

Pentru elevii de azi: Fiți uniți în fața celorlalți

Aș retrăi: Probabil orele de dirigenție, care chiar dacă atunci nu realizam au fost momentele când m-am apropiat de colegii mei cu care și acum sunt în legătură constantă

Un profesor de neuitat: Tetecu Claudia a fost pe lângă dirigintele nostru, omul cu care puteai vorbi orice, puteam cere sfaturi și omul care dacă făceam o prostie știam că pot merge la dumneaei să îi spun fără să mă gândesc de două ori

Pentru elevii de azi: Trăiți toate momentele cu zâmbetul pe buze, anii de liceu trec repede, dar amintirea lor rămâne veșnic în inimile tuturor

Aș retrăi: Aș retrăi toți cei patru ani fără să modific o singură virgulă.

Un profesor de neuitat: Anca Bădilă – pentru că a știut mereu cum să ne trateze pe fiecare în parte și de la care am învățat atâtea lucruri pe care nu le înveți într-o clasă obișnuită. Simona Maior – profa care se punea la mintea noastră adolescentină și datorită căreia vorbesc azi engleza mai bine decât româna. Florin Ioniță – un domn în adevăratul sens al cuvântului. Diriga Vintilă, mama noastră de la școală. Ioana Rugină – profa de sport și sora noastră mai mare. Diana Argherie – care ne-a arătat că înainte de toate, trebuie să existe chimie și între oameni pentru ca lucrurile să funcționeze corect.

Pentru elevii de azi: Respectați-vă profesorii! Ei sunt cei alături de care petreceți cea mai mare parte a adolescenței voastre. A doua voastră familie și oamenii datorită cărora, într-un fel sau altul, veți deveni în primul rând oameni.

Aș retrăi: Pauzele în care ne băteam cu zăpada în curte, chiulitul la cafea :), ieșitul la tabla la matematică când chiar știam să rezolv exercițiile

Un profesor de neuitat: Deși o apreciez maxim pe dna dirigintă și țin la ea enorm, nu pot să nu o menționez pe dna Carmen Enache, profesoara mea de matematică, care deși era puțin mai exigentă, avea un umor aparte. Mereu mi-a plăcut cum își asorta culoarea de la geantă cu culoarea bluzei

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă maxim de cei 4 ani de liceu, trec extrem de repede și o să vă fie dor de libertatea pe care o aveți acum. Planificați excursii, ieșiri cât mai multe și nu în ultimul rând, distrați-vă cât puteți voi de mult, și în timpul liber, dar și la liceu

Aș retrăi: Pauzele dintre ore, glumele din clasă și sentimentul că timpul nu se termină niciodată

Un profesor de neuitat: Dna Anca Bădilă

Pentru elevii de azi: Folosiți perioada asta mai mult decât pentru note!

Aș retrăi: Totul.

Un profesor de neuitat: Prof. Ioana-Irinel CHIRAN, MEd., m-a ajutat să trec prin toate etapele învățării: inițiere, exersare, aprofundare, consolidare, excelență! Doamna profesor de sport Carmen Dumitrescu, totodată și antrenoarea echipei de fotbal Străduința Obor 12B, cât și un om de nota 100👑

Pentru elevii de azi: Cu rușinea mori de foame

Aș retrăi: Clasa a 11-a aș retrăi-o! Chiar dacă am aflat în ultima săptămână de școală că am trecut la chimie.

Un profesor de neuitat: Doamna profesoară Geta Panamarenco, doamna profesoară Sfetcu, domnul Dincov

Pentru elevii de azi: Să își trăiască din plin adolescența, să se bucure de zilele de pace pe care le trăim și să aprecieze frumusețea acestui colegiu.

Aș retrăi: Tot

Un profesor de neuitat: Marea majoritate a profesorilor, am cam uitat numele. Îmi vin în minte doar Dna Părăianu și dna Reiner. Evident și Dorina Radu (ne-am mai întâlnit).

Pentru elevii de azi: Viața mea a fost fabuloasă. Trăiți frumos, socializați și bucurați-vă de lucrurile simple care fac viața frumoasă.

Aș retrăi: Oriunde m-aș întoarce, să retrăiesc fiecare moment fără a face nici o schimbare.

Un profesor de neuitat: Anca Bădilă prin îndrumarea și susținerea acordată.

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă din plin de această perioadă și aceste momente; nu le veți mai reîntâlni.

Aș retrăi: Împărțirea cadourilor de Crăciun

Un profesor de neuitat: Bădilă Anca, am învățat să fii un om bun, corect și deșcurcăreț

Pentru elevii de azi: Să se bucure de fiecare zi petrecută, trec foarte repede și să aibă cât mai multe amintiri frumoase

Aș retrăi: TOT

Un profesor de neuitat: Dnei dirigintă Anca Bădilă: Cele ce contează, acum, după câțiva ani, sunt dragostea și grija cu care ați cultivat bobul de potențial pe care l-am avut în mine și care datorită dvs., azi ușor-ușor scoate capul în lume! Sper că voi putea să am grijă de ce ați construit, iar dacă v-am greșit vreodată, îmi cer iertare pe această cale. May The 5th Force of Nature always surround you and grant you hope and strength! Pentru-totdeauna, Andrei Dima!

Pentru elevii de azi: Profitați de toate și de orice clipă, nu știți când și cum vă vor folosi experiențele din acești ani!

mai important, în liceu m-am distrat și m-am simțit bine și am iubit fiecare zi. Așteptam să treacă vacanța de vară ca să mă pot întoarce. Anii au trecut prea repede și aș da orice să mă pot întoarce înapoi când totul era așa simplu și muzica era doar un hobby relaxant, nu un job, când integrala era un capitol, nu prima jumătate de oră a unui curs. Totuși viața merge înainte și trebuie să muncim și să tragem ca să ajungem departe.

Aș retrăi: Nu am doar una, îmi doresc să pot să vorbesc iar cu profesoara de fizică să îi spun pentru prima oară pasiunile mele, apropo în caz că citiți încă am ceasul de la dumneavoastră, e singurul meu ceas😅. Îmi doresc să pot râde iar la orele de engleză sau să-l pot asculta pe profesorul meu de română la care nu a existat un test să nu copiez, Horațiu Pepine, un om care m-a învățat foarte multe lucruri de cultură generală pe lângă informația tumultoasă pentru bac.

Un profesor de neuitat: Desigur mulți profesori au fost iubiți dar cei mai ținuți minte sunt cei care ți-au dat bătăi de cap. Doamna Badea Mariana Lili, vă mulțumesc și vă am în cap de fiecare dată când fac un Powerpoint sau Word. Tot nu știu chimie dar nimeni la facultate nu pare să știe, nici măcar profesorii așa că poate așa a fost să fie.

Pentru elevii de azi: Hei! Ați intrat la cel mai frumos liceu, fiți recunoscători și nu mergeți prea mult la cafeneaua de peste drum că nu au suficiente locuri pentru atâția copii. Aveți niște ani minunați în față, bucurați-vă de ei căci trec foarte rapid.

Aș retrăi: Pauzele în care stăteam pe hol cu Mada și mai ales să mai merg la mai multe piese de teatru în spaniolă

Un profesor de neuitat: Doamna dirigintă Alexandra Manea ne-a ajutat mereu și nu ne-a lăsat la greu. Doamna Arsene a fost ca a doua mamă pentru noi și o iubesc din tot sufletul

Pentru elevii de azi: Nu vă stresați, totul mereu va fi bine

Aș retrăi: Timpul petrecut cu prietenii când nu mergeam la ore

Un profesor de neuitat: Doamna Bădilă mi-a fost profesoară de fizică în clasa a 12-a și mi-a lăsat o impresie care va fi greu de înlocuit, dumneaei arătându-mi ce înseamnă să fii un adevărat profesor și cel mai important, un om deosebit. Doamna Bădilă este în continuare unul dintre profesorii pentru care am cel mai mare respect și admirație, și dacă aș putea, mi-aș dori să o am și acum la facultate ca profesoară.

Pentru elevii de azi: Să prețuiască timpul petrecut la liceu cu prietenii și profesorii lor, pentru că acei 4 ani care par lungi și interminabili în clasa a 9-a, trec cum ai clipi.

Aș retrăi: Îmi este greu să menționez doar un singur lucru. Aș retrăi anii de liceu… fiecare secundă. Chiar și momentele care atunci mi s-au părut grele sau urâte, privind acum în urmă, nu aș schimba nimic.

Un profesor de neuitat: Pe primul loc este dragul nostru domn profesor de limba română, Ioniță Florin. Acest om minunat era o enciclopedie. Ne-a deschis mintea. Ne-a deschis pofta de citit și ne-a arătat o altă abordare a predării. Dar, ar mai fi și doamna prof. de engleză Maior Simona, doamna prof. Bădilă Anca de fizică…

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de fiecare an de liceu. Sunt cei mai frumoși ani. Bucurați-vă de fiecare profesor, aveți câte ceva de învățat de la fiecare, chiar și de la aia „răi”. Fiți un colectiv unit, nu lăsați pe nimeni pe dinafară sau în urmă. Acum se leagă prietenii adevărate, care vă pot ține toată viața. O să vă reîntâlniți peste ani. Să fie o plăcere revederea și să aveți amintiri frumoase de depănat.

Aș retrăi: Ora de dirigenție cu doamna Anca Bădilă (cele mai frumoase ore❤️)

Un profesor de neuitat: Doamna Anca Bădilă ❤️❤️❤️

Pentru elevii de azi: Să profite de cei mai frumoși ani din viață (perioada liceului)

scăpasem de trimestre 🙂 ), dimineața foarte devreme, eram la una din lecțiile despre litosferă și d-na Almășan tocmai terminase de povestit despre vulcani, terminând expunerea cu o descriere foarte plastică despre erupțiile vulcanice. După ce termină de povestit despre temperaturile extreme, lava topită care înghite totul în cale, ploaia de pietre și de cenușă, toată apocalipsa — cum se face totuși că multe zone vulcanice sunt active din punct de vedere agricol și întrețin o biodiversitate fantastică? A fost prima dată când am auzit lucrul pe care urma să-l aud de atâtea ori — „geografia este logică”. Și e cel mai vechi lucru pe care l-am învățat în Hasdeu: să pun întrebări și să am încredere în ce deslușesc cu mintea mea.

Aș retrăi: Cred că o bună parte din audiența de azi a formularului acesta nu își mai amintește sau nu știe, dar după ce am terminat noi clasa a opta a urmat decizia ca după noi să nu mai vină nicio clasă a cincea. Poate e mai bine dacă ținem lucrurile astea sub tăcere în 2026. Au pătimit profesorii generației mele destul, nu vreau să le dau idei ăstora mici.

Un profesor de neuitat: Unul? Din opt ani? 🙂 O să încerc o ordine oarecum cronologică. Sunt mai mulți. Sorry, not sorry. D-na Almășan, de la care am învățat: să pun mereu întrebări, să nu mă mulțumesc cu răspunsuri facile, să am mereu încredere în capacitatea logicii de a explica ceea ce văd; să am încredere în intuiția că „ceva nu se potrivește”. Să verific, mereu, ceea ce raționez și să fiu conștient de limitele „investigației” de ordin abstract. Nu am găsit niciodată cuvintele corecte cu care să explic ce impact au avut lucrurile astea pentru mine. Profesia mea e cât se poate de departe de geografie și tot mă întorc aproape zilnic la ceva ce am învățat la ora de geografie. D-na Bădilă, de la care am deprins rigurozitatea în a-mi formula, articula și explica ideile, și de la care am învățat importanța de a gândi în termeni cantitativi și inductivi, nu doar în termeni de „de ce se întâmplă X”. Nu e vorba doar că nu îmi pot imagina meseria mea fără lucrurile astea — sunt instrumentele gândirii critice. Polizorul cu care am ascuțit lama lui Occam, cum ar veni. D-na Median și d-na Vrăbioiu, de la care am deprins răbdarea și toleranța pentru „învățăcei”. Toți internii și juniorii care s-au format sub tutela mea au învățat un pic și de la ele :). D-na Manole: nu te rușina cu muzica pe care o asculți; cultura muzicală e la fel ca orice altă preocupare artistică, și funcționează la fel cum funcționează cultura literară sau plastică: curiozitatea, nu rigurozitatea cu care te ții de șabloane, îți deschide drumuri noi. (Pare logic acum dar prin ’99-2000 era o chestie complicată dacă îți plăceau și Iron Maiden și Bach). D-na Cazacu, de la care am înțeles cât de nuanțat e, de fapt, studiul istoriei, și că studiul istoriei este în primul rând un exercițiu de înțelegere și organizare a surselor. Și de la care am deprins ideea că studiul istoriei nu e doar un act „preventiv”, „ca să nu repetăm greșelile trecutului”, cum ar veni, nici ceva cu care să prevezi viitorul, ci unul din lucrurile de care ai nevoie ca să înțelegi lumea de azi. D-na Bal și d-na Guțu, de la care am înțeles că literatura (și cultura în general) sunt lucruri vii, care trăiesc în și prin fiecare dintre noi, nu lucruri care stau conservate în cărți; că arta presupune un act continuu de dialog cu creația — că „ce a vrut autorul să spună?” e o platitudine și studiul unui text nu e un exercițiu școlastic, un puzzle cu care să bifezi citatele corecte ca să fie profu mulțumit, ci un exercițiu de construcție pe care fiecare dintre noi îl repetă cu rezultate diferite. (Mai puțin cu Enigma Otiliei, e un exercițiu de construcție care are același rezultat plicticos de fiecare dată :-D)

Pentru elevii de azi: „Fă ca mine”: nu e o coincidență faptul că toate răspunsurile mele de la întrebările de mai sus sunt cumva în afara programei școlare. Am fost un elev cu note bune dar nu mi-a plăcut deloc să merg la școală și realitatea e că datorez mult nu atât „sistemului de învățământ”, cât profesorilor care au fost atât de curajoși încât să se pună de-a curmezișul lui ca să mă învețe ceva. Așa că aveți încredere în cei pe care-i vedeți că fac asta: ei sunt oamenii care nu spun ce e în neregulă în jurul lor din eleganță, nu pentru că sunt orbi, și care în fiecare zi suportă consecințele mediocrității din jurul lor pentru voi. „NU fă ca mine”: între liceu și facultate, ai maxim opt-zece ani în care să înveți orice vrei, fără presiunea că trebuie să-ți folosească de mâine. Eu n-am înțeles chestia asta la timp; am învățat o grămadă de prostii pentru că eram convins că or să-mi trebuiască, și am lăsat la o parte o grămadă de lucruri pe care azi mi-aș dori să le știu mai bine (limba latină, filozofie, chimie organică) doar pentru că eram convins că nu-mi trebuie, sau pentru că aveam un timp limitat. Dacă ești curios despre ceva, acum e timpul cel mai bun pentru asta, nu mai încolo.

Aș retrăi: Orele de fizică… mai ales cele de termodinamică… cu multe culori

Un profesor de neuitat: Prof. Anca Bădilă

Pentru elevii de azi: Iubiți viața și sănătatea.

Aș retrăi: Aș retrăi cu mare plăcere orele de istorie cu dl. Marică și excursiile doamnei Ariton.

Un profesor de neuitat: Nu o să îl uit niciodată pe Dl Gabriel Marică. Cu toate că am fost în clasă de mate-info, dumnealui m-a făcut să îmi placă istoria prin modul său de predare interactiv, prin faptul că se folosea de glume și povești ca să ne putem fixa informațiile. Mă bucur că am râs, dar am și învățat ușor la orele sale.

Pentru elevii de azi: O să sune clișeic, dar sfatul meu e să se bucure de anii de liceu, pentru că nu se mai întorc. Trebuie să înțeleagă că se poate să înveți foarte bine și să ai timp să te și distrezi.

Un profesor de neuitat: Doamna profesoară Bădilă Anca – m-a învățat să fiu ordonată, m-a învățat să iubesc fizica, dar cel mai important m-a învățat să devin o persoană la fel de iubitoare și grijulie ca ea❤️

Pentru elevii de azi: Să aprecieze fiecare moment de liceu și adolescență. Trec foarte repede, iar dacă nu ești atent, le poți rata cu totul.

Aș retrăi: Îmi este dor de fostii mei colegi, de întregul colectiv, de doamnele și domnii profesori. Au fost momente frumoase, pe care nu le voi uita niciodată. Păcat că liceul a ținut doar 4 ani.

Un profesor de neuitat: Prof. Maior Simona (diriginta mea), Prof. Enache Carmen (doamna GANGA – profesoara noastră de matematică) și Doamnele Director Capotă (profesoara mea de biologie)

Pentru elevii de azi: Trăiți din plin ultimii voștri ani frumoși. Intrând în facultate, o să deveniți adulți cu responsabilități și apoi după absolvire urmează haosul. Să vă bucurați de anii de liceu și să țineți legătura cu colegii voștri.

să aleg inginerie, când eu mănânc pe pâine analiza pe text?”, „oare o să îl văd azi pe hol?”, „hai în excursie cu Ganga și diriga, o să fie penal”

Aș retrăi: Aș retrăi excursiile, râsetele cu gura până la urechi, copiatul ăla inocent (sorry not sorry🤣), „aud voci”, „2 îți dau” – Carmen Enache, primul sărut la ușa clasei, emoțiile de după bac, „suferințele” de dinaintea ascultărilor. Tot, aș retrăi tot!

Un profesor de neuitat: La ultima probă de bac, și mai exact cea de la fizică, am crezut că lesin de emoții. Mama m-a condus până la liceu și pe drum a văzut-o pe profesoara de fizică. O doamnă blondă, cu zâmbet cald și plină de entuziasm! A oprit mașina, am sărit în brațele dânsei și am început să plâng de emoție. Mi-a dat multă încredere în mine. A fost un moment decisiv. S-a reușit un 9,25 la fizică. Aș spune că e o notă decentă. Dar nu asta a contat cu adevărat, ci fix încrederea, empatia și bunătatea din ochii dânsei! Ele au contat și contează și acum! Doamna Anca Bădilă, eu vă iubesc și azi ca în ziua aia! O să vin să vă revăd și să vă dau o îmbrățișare la fel de caldă! Cu drag, Teodorescu Iris Ioana

Pentru elevii de azi: Don’t take this for granted! Toți voiam să fim mari, să facem ce vrem noi, să sfidăm „sistemul”, să ne răzvrătim, să creștem! It’s a real trap! Nu degeaba cu toții ne dorim să mai fim liceeni! Bucurați-vă de fiecare secundă, de colegi, de profesori așa cum sunt ei, de excursii (vă rog nu le ratați)! Pup-o/pupă-l! Cui îi pasă ce cred alții?! Ai curaj, căci cu aceste amintiri rămâi!

Un profesor de neuitat: Dna dirigintă Iliescu: tot timpul alături de noi, să ne ajute, să ne încurajeze, să ne dea aripi să mergem mai departe… A fost mai mult decât o profesoară, a fost ca o mamă.

Pentru elevii de azi: Învățați, fiți curioși și profitați de acești ani unici…

Aș retrăi: Orele de matematică cu dna Enache

Un profesor de neuitat: Mariana Badea

Pentru elevii de azi: Trăiți fiecare moment, din fiecare zi, din fiecare oră, din fiecare pauză. Și nu vă apucați de fumat, e cringe

doar numele liceului absolvit, ci este un loc pe care inima mea îl va iubi mereu și în care mă voi regăsi oricând. În anul în care am intrat eu și promoția mea, 2020, nu am avut ocazia să ne cunoaștem cu adevărat din cauza pandemiei, și pot spune că din 4 ani au rămas doar 3. Dar și așa, glumele profesorilor, activitățile multiple organizate, sălile de clasă, holurile, toate acestea vor rămâne veșnic în suflet. Îmi face o deosebită plăcere să pot vorbi despre ceva atât de frumos din viața mea și da, pot spune că mă regăsesc printre norocoșii pentru care anii de liceu sunt cei mai frumoși ani din viață!! Mulțumesc foarte mult, Iulia Hasdeu, pentru anii pe care nu îi voi uita niciodată!

Un profesor de neuitat: Pepine Horațiu

Pentru elevii de azi: Elevilor de azi le doresc să se bucure din plin de momentele petrecute alături de profesori și colegi, să participe la cât mai multe olimpiade și concursuri, pentru a căpăta experiență și bucuria participării și contribuirii la un viitor mai bun al învățământului.

Aș retrăi: Libertatea și lipsa de griji – dar doar pentru 1 zi

Un profesor de neuitat: Anca Bădilă – un profesor și un mentor

Pentru elevii de azi: Să se bucure de această perioadă și să exploreze posibilitățile pentru viitor: să fie curioși.

Aș retrăi: Momentele acelea de dimineață când alergam pe treptele liceului pentru a nu întârzia la ora de fizică a doamnei Maria Ioniță.

Un profesor de neuitat: Doamna profesoară Maria Ioniță m-a învățat rigurozitatea cu care trebuie realizat un proiect și cum să-l prezint. Datorită dumneaei, am reușit să mă descurc cu încredere la proiectele de la facultate și să susțin prezentări degajat, în fața unui public.

Pentru elevii de azi: Fiți deschiși să dobândiți cunoștințe noi, încercați să luați ce e mai bun de la fiecare profesor, să vă bucurați de tot ce oferă liceul, să vă împrieteniți cu colegii și profesorii și să purtați discuții din care să aveți ce învăța. Și, poate cel mai important, nu chiuliți prea mult. Peste ani o să vă fie foarte dor de momentele mici, care poate acum par obișnuite. Împrieteniți-vă, râdeți mult și nu uitați să vă bucurați de anii aceștia, pentru că trec mai repede decât credeți.

Aș retrăi: Îmi aduc aminte cu drag de fiecare moment din liceu, dar ceva cu adevărat special au fost târgurile de Crăciun organizate de clasa mea.

Un profesor de neuitat: Doamna dirigintă Anca Bădilă a fost un exemplu pentru mine. Am învățat o groază de la dânsa și este o persoană foarte dragă mie.

Pentru elevii de azi: Să se bucure din plin de fiecare moment. Anii de liceu chiar sunt speciali și mă bucur că i-am petrecut în Hasdeu.

Pentru elevii de azi: Chiar dacă ai intrat aici poți face lucruri okay mai departe. Există oameni mai buni out there.

Aș retrăi: Jocurile de cărți din pauze cu colegii de alături (9B și 10D). Și adrenalina și concentrarea pe care le simțeam când participam la diverse olimpiade

Un profesor de neuitat: Dna dirigintă Badea Mariana Lili – pentru că m-a încurajat să merg la facultatea de medicină deși insistam că nu îmi place biologia. Prof Chiran Ioana Irinel – pentru că m-a învățat cât de important este să fii bine organizat și disciplinat pentru a ajunge la rezultatul dorit

Pentru elevii de azi: Să se bucure de aceste momente și să experimenteze cât mai multe lucruri

Aș retrăi: Cel mai mult aș dori să retrăiesc toate momentele alături de prietenii mei, dar nu aș putea să nu menționez și lecțiile de fizică, matematică, engleză și chimie, care întotdeauna aveau un caracter palpitant.

Un profesor de neuitat: Îmi este foarte greu să numesc un singur profesor așa că o să încerc să menționez toate cadrele didactice care mi-au modelat personalitatea și mi-au definit evoluția personală și profesională. Pentru început doamna Maior m-a învățat cât de importantă este răbdarea și dozarea efortului pentru a face față tuturor impedimentelor întâlnite și va rămâne întotdeauna diriginta mea preferată. Doamna Sponor m-a învățat cât de important este să am un stil de lucru ordonat, să am o atitudine pozitivă în viață și să nu uit să zâmbesc. Doamna Badea mi-a arătat valoarea adevărată a respectului, a implicării și a seriozității, dar nu a uitat să îmi amintească faptul că toate aceste atribute nu pot fi însușite fără puțin simț al umorului. Doamna Enache m-a învățat cât de importantă este dedicarea și pasiunea pentru un anumit domeniu, dar nu a uitat să valorifice și necesitatea unui spirit responsabil. Nu în cele din urmă, doamna Bădilă aș putea să spun că a fost FORMIDABILĂ, dar acest cuvânt nu este suficient de capabil să înglobeze personalitatea dumneaei. Desigur, aș putea să scriu și o carte, dar tot nu ar fi suficient, dar pentru a puncta ideile principale, pot să spun că doamna Bădilă m-a învățat cum să fiu om, cum să mă comport cu cei din jur, m-a ajutat să realizez cât de important este să ai o atitudine pozitivă, chiar și atunci când trebuie să te confrunți cu lucruri dificile (cum ar fi fizica) și nu aș îndrăzni să uit vreodată cât de mult m-a susținut. Le mulțumesc tuturor doamnelor profesoare pentru îndrumare și pentru toate lecțiile pe care le-am învățat de la dumnealor și pentru mine vor rămâne întotdeauna persoane-model!

Pentru elevii de azi: Elevilor de astăzi le transmit să fie mândri pentru că se află la Hasdeu, întrucât nu au ales un simplu liceu, ci au ales o experiență memorabilă care îi va schimba și care le va oferi amintiri de neuitat

Aș retrăi: Ieșirile informale cu colegii și diriga

Un profesor de neuitat: Nicoleta Simionescu – omul care a crezut în mine atunci când nu știam cine sunt cu adevărat. Datorită ei mi-am făcut curaj să scriu – mai des, mai mult, mai cu miez.

Pentru elevii de azi: Să vă bucurați de anii de liceu în cel mai sincer mod posibil.

Aș retrăi: Pauzele după ora de mate

Un profesor de neuitat: Irinel Chiran

Pentru elevii de azi: E tare liceul

Aș retrăi: Excursia pe care am făcut-o în Grecia cu colegii de liceu

Un profesor de neuitat: Maria Capotă – bunătatea și blândețea ei. Anca Bădilă – felul ei de a fi: serioasă când era cazul, amuzantă în alte situații.

Pentru elevii de azi: Luați tot ce e mai bun de la profesorii voștri! Am fost și eu ca voi. Noi mereu știm tot ce e mai bine pentru noi, dar e foarte important să ascultăm și să trecem prin filtrul rațiunii tot ceea ce ne spun îndrumătorii noștri. Ascultați și puneți în practică toate sfaturile pe care le primiți, mai ales de la cei care simțiți că au har și că pun foarte mult suflet în tot ceea ce fac! Fiecare dintre profesorii pe care i-am avut au pus câte o cărămidă la temelia adultului care am ajuns astăzi și le sunt foarte recunoscător pentru toate lecțiile primite!

Aș retrăi: Când de Moș Nicolae doamna dirigintă ne aducea portocale și covrigi. Orele de fizică cu doamna Bădilă.

Un profesor de neuitat: Carmen Dumitrescu și Anca Bădilă. Au fost ca niște mentori și au știut mereu să se apropie de noi într-un mod deosebit.

Pentru elevii de azi: Să aibă răbdarea de a investi timpul în cunoaștere și înțelegere, indiferent de domeniul pe care și-l aleg mai departe drept carieră. Deși e mai ușor să o iei pe scurtături, la un moment dat te vor ajunge din urmă

Aș retrăi: Tot. Aș mai vrea o dată să fac liceul

Un profesor de neuitat: Dna Ioniță (fizică) <3

Pentru elevii de azi: Să se bucure de fiecare moment că trece extrem de repede

Un profesor de neuitat: Cristina Marcu deoarece ea a fost mai mult decât o mamă. Ne-a vorbit ca la puii ei, ne-a scos în oraș, ne-a luat de o parte și de fiecare dată era prietena noastră „mediatoare” și pacifistă

Pentru elevii de azi: Doamne! Ție, nou elev în această „clădire” plină de amintiri, frici, lacrimi, îți spun să deschizi bine ochii și să te bucuri de tot ce trăiești deoarece îți vor rămâne cărămizile structurii tale! Bucură-te, BUCURĂ-TE și de frica de teste și de frica de ascultat!! Această etapă MINUNATĂ urmează să te șlefuiască pentru OMUL de mai târziu!

Aș retrăi: Sunt prea multe întâmplări la care mă gândesc și zâmbesc. Prima excursie la „Doi Ponei” când toate trăirile erau foarte puternice și simple; Când am fost scos la tablă în ora de fizică și am spus că „Nu fac carieră din fizică”; Când alături de colegi am rupt catedra iar după înlocuirea ei am făcut un grătar din cea veche. Și aș putea continua câteva ore.

Un profesor de neuitat: Efectiv toți, chiar acum câteva zile m-am gândit ce dor îmi este de toți profesorii pe care i-am avut. Doamna Alexandrescu, Ioniță, Bal, Tetecu, Ababei, Ciupercă și evident diriga și dirigu :))

Pentru elevii de azi: I wish there was a way to know you’re in the good old days before you’ve actually left them

Aș retrăi: Clar orele online :))) au fost cu adevărat cele mai amuzante ore.

Un profesor de neuitat: Monica Georgescu

Pentru elevii de azi: Să pună mâna pe carte și să nu se bazeze pe inteligența artificială.

pe viață.

Aș retrăi: Mi-ar plăcea să retrăiesc orice zi din liceu, dar în special momentele în care râdeam cu profesorii la ora de ce „prostii” au mai făcut colegii sau pur și simplu de o glumă bună.

Un profesor de neuitat: Dna. Prof. Georgeta Alexandrescu, care deși era un profesor exigent uneori, ne amintim și astăzi cu drag de momentele în care râdeam cu toții în clasă și cum se instala o panică la nivel colectiv atunci când auzeam „Scoateți o foaie de hârtie, loazele lu’ mamă!”. Deși se dorea un profesor „dur”, știm că ținea la noi și ne voia binele.

Pentru elevii de azi: Cu siguranță le-aș spune să se bucure din plin de acești ani pentru că vor trece într-o clipă și nu se vor mai întoarce.

Aș retrăi: Oamenii, cu siguranță. Întâlnirea cu colegii, cu profesorii, emoția și bucuria de a fi împreună.

Un profesor de neuitat: Prof. Nicoleta Simionescu. A fost și rămâne o inspirație pentru mine pe drumul pe care l-am ales. Mi-am spus: „Așa vreau să fiu și eu.” Și rămâne un punct de reper pentru mine. Am întâlnit la dumneaei echilibrul perfect între util și plăcut. Nu îți inspira frică, nu stăteai cu frică la oră, dar îți inspira respect. Un om minunat!🤍 Mulțumiri!

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă din plin de această minunată perioadă. Prețuiți oamenii frumoși de care aveți parte și care stau înaintea voastră să vă învețe. 🤍

Aș retrăi: Orele de fizică cu Dna Bădilă

Un profesor de neuitat: Dna Anca Bădilă, o femeie deosebită cu o predare limpede și impecabilă. Punea accent pe comunicare și relație profesor-elev.

Pentru elevii de azi: Să trăiască frumos, să respecte clipa și să nu se grăbească!

Aș retrăi: Orele de dirigenție, în care stăteam până seara târziu (le aveam vineri după-amiază) și discutam ca într-o familie.

Un profesor de neuitat: Doamna Chiran (am dat 2 probe la o școală privată din București pentru postul de profesor de matematică și mi s-a spus că am același stil de predare ca dânsa). Dânsa preda cu pasiune și cu dorința de a-i face pe elevi să înțeleagă.

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de anii de liceu, cu ei nu vă mai întâlniți.

ce înseamnă să ai un prieten adevărat fie și pentru o perioadă limitată. Astfel, experiența liceului mi-a lăsat, în primul rând, sentimentul de apartenență la o comunitate extrem de unită alături de numeroși oameni valoroși și amintiri la care mă întorc mereu cu drag.

Aș retrăi: Aș retrăi fără ezitare multe momente din perioada liceului, dar mi-ar plăcea cel mai mult să mai am ocazia de a participa la Ziua Porților Deschise. Atât ședințele de pregătire ale consiliului elevilor, cât și evenimentul propriu-zis alături de tururile ghidate și activitățile care se desfășurau simultan scoteau din cotidian liceul și ne provocau constant să găsim soluții, argumente și capacitatea de a ne replia cât mai rapid și eficient.

Un profesor de neuitat: Majoritatea profesorilor pe care i-am avut au fost extraordinari, însă sunt două doamne profesor pe care eu nu le voi uita vreodată. Una dintre acestea este doamna profesor Ariton sau „Magistra” care ne-a oferit prin excursiile dumneaei oportunitatea de a ne crea amintiri, dar ne-a învățat totodată prin distincția dumneaei care este granița dintre seriozitate, rigoare și înțelegere. Cea de-a doua doamnă profesor pe care nu o voi uita niciodată este doamna Monica Georgescu care prin eleganța dumneaei a șocat întreaga noastră clasă atunci când a intrat în clasa a 9-a pentru prima dată. Dumneaei ne-a fost foarte apropiată, mereu ne-a ajutat, ne-a făcut să ne simțim înțeleși și ascultați, iar noi toți am admirat-o. Astfel că prin intermediul acestui mesaj aș dori să le mulțumesc pentru că au făcut experiența liceului mai plăcută decât fusese deja.

Pentru elevii de azi: Aș dori să le transmit, în primul rând, să se bucure cât de mult pot de timpul pe care îl au, dar și de oportunitățile pe care le oferă șansa de a fi elevii acestui colegiu. Aș vrea să le transmit, de asemenea, că liceul nu este despre note, cât este despre învățat și descoperit, dar nu doar din punct de vedere științific. Acum se formează oameni, caractere, interese și pasiuni

Aș retrăi: Din anii de liceu aș retrăi, în întregime, clasele a XI-a și a XII-a. De la pauzele relaxante cu colegii, glumele cot la cot cu profesorii și orele pierdute la cafenea, până la testele unde plângeam sau râdeam (după caz) și stresul constant al bacului. Totul a fost o experiență mai mult decât plăcută, iar acum privesc cu nostalgie acei ani.

Un profesor de neuitat: Îmi este imposibil să aleg doar o persoană: Dna. Bădilă Anca – fără de care nu aș fi ajuns unde mă aflu. Un om de o calitate nemăsurabilă. Dna. Guțu Daiana – superba diriginte. Dl. Răzvan Guțu – poreclit „dirigu’”. Dl. Horațiu Pepine – lb. română, predată talentat și amuzant. Dna. Cecilia Ionescu – ajutorul indispensabil la națională. Dna. Badea Mariana Lili – atâtea glume, atâtea amintiri.

Pentru elevii de azi: CNIH este echilibrul ideal între capacitatea de a învăța, dar și de a vă distra. Profitați la maxim de ambele.

rte.

Aș retrăi: Deși surprinzător, aș retrăi primul și singurul meu 4 (cred că luat și în primele zile de liceu). La română, în clasa a X-a. Venită de curând și încă puțin buimacă, m-a ridicat doamna prof să spun definiția genului liric. Am răspuns timid, în felul meu… și n-a fost bine. Întâmplarea m-a și motivat și disciplinat. Următorii doi ani i-am încheiat cu premiul întâi. Lecția? Nota nu te definește, te trezește.

Un profesor de neuitat: Nu pot să mă rezum la un singur profesor… Dna prof Ioana Nistor, care a avut răbdare cu mine și m-a îndrumat atât educațional, cât și personal, fiind pentru mine un model de disciplină și sârguință. Și dna prof Gabriela Arsene, care a avut încredere în mine, uneori mai mult decât aveam eu, și m-a împins să ies din zona de confort. Datorită ei, m-am înscris la Olimpiada de spaniolă, pas care mi-a deschis drumul către facultatea dorită.

Pentru elevii de azi: Să fie muncitori, disciplinați și onești. Să nu uite că și mâine este o zi și că au timp pentru toate. Și, mai ales, să fie sinceri cu ei înșiși și să aibă mereu un vis, o dorință care să îi ghideze.

Aș retrăi: Totul! A fost o perioadă superbă pe care nu am prețuit-o îndeajuns.

Un profesor de neuitat: Doamna Niculina Filat a fost mai mult decât o profesoară bună, a fost o persoană pe care știam că ne putem baza mereu și care ne aștepta mereu cu o vorbă frumoasă! Un suflet blând și zâmbet sincer🤍

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă la maxim de această perioadă din viața voastră! Nu vă grăbiți să creșteți!

Aș retrăi: Zilele acelea de alocație când veneam „ciniștiți” la liceu cu colegii de clasă

Un profesor de neuitat: Evident doamna dirigintă Cristiana Marcu. Nu am fost cel mai cuminte elev, dar dânsa a crezut în mine și mi-a văzut potențialul în perioada în care mulți mă vedeau mai repede la „facultatea” Jilava decât la Informatica la Ovidius

Pentru elevii de azi: Eșecul și perseverența creează persoane de calitate

identitare care m-au ajutat să mă descopăr astăzi.

Aș retrăi: Pauzele, cu siguranță. Mai ales pauzele la Five to Go.

Un profesor de neuitat: Alegerea mea va fi întotdeauna doamna Ungureanu Georgiana. Știe și dânsa asta, deci probabil nu o va surprinde. A contat cel mai mult pentru că am putut forma în mod real o conexiune cu dânsa. Mereu a știut când să mă laude, dar mai ales când să mă critice. Ne-am cam înstrăinat în ultima vreme, dar poate că filosofia m-a făcut să devin ceva mai rece. Rece, dar nu indiferentă. Dacă nu era dânsa nu știam o boabă de franceză și pentru asta rămân recunoscătoare etern (nu există eternitate în ciuda dorințelor geniului eminescian, dar de dragul poeticului).

Pentru elevii de azi: Să se distreze indiferent de cât de ludice vor fi acțiunile lor. Să se îndrăgostească nebunește, să stea cât mai mult împreună, dar să nu facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face doar de dragul validării. E vârsta, știu, dar am fost acolo și mi-a adus numai deservicii o astfel de atitudine.

Un profesor de neuitat: Anca Bădilă

Aș retrăi: Glumele din clasă cu dna profesoară de fizică Bădilă Anca

Un profesor de neuitat: Bădilă Anca, ne-a făcut să învățăm cu drag la fizică. O profesoară tânără, frumoasă și deșteaptă efectiv ne-a construit niște amintiri minunate. Mulțumim!

Pentru elevii de azi: Să își facă prieteni și să se bucure de această perioadă frumoasă. Fiul meu termină clasa a 12-a anul ăsta și a fost încântat și el de liceul meu drag. Plus că a avut o dirigintă minunată, dna Mihaela Bal. Mulțumim pentru tot!

Aș retrăi: Sâmbetele alături de D-na Manole și corul din care am făcut parte, orele de istorie cu D-nul Cristea, ieșirile cu clasa alături de D-na dirigintă Apostol dar și orele de spaniolă care au pus bazele a ceea ce reprezint astăzi!

Un profesor de neuitat: D-na Gabriela Arsene, profesoara care mi-a consolidat nivelul de spaniolă pe parcursul celor 4 ani de liceu, de asemenea, încrederea acordată pentru a trece proba examenului DELE, Bachillerato dar și admiterea la Facultatea de Lb. Străine.

Pentru elevii de azi: Apreciați cei 4 ani de liceu și fiți mândri de cadrele didactice ale acestei instituții.

amintire rămâne corul liceului, din care am făcut parte din clasa a 9-a. A fost locul unde am învățat ce înseamnă munca în echipă, emoția unui spectacol reușit și bucuria de a face ceva cu pasiune. Chiar și după ce am terminat liceul, am revenit cu drag la fiecare eveniment al corului, semn clar că a fost mai mult decât o activitate extrașcolară, a fost o parte din suflet.

Aș retrăi: Clar, toate momentele cu corul! Repetițiile în care râdeam mai mult decât cântam, emoțiile dinaintea spectacolelor și mai ales concursurile din Italia, unde drumul era o aventură în sine. Ore întregi de povești, muzică, snack-uri împărțite strategic și promisiuni că „data viitoare chiar dormim în autocar” (spoiler: nu dormea nimeni). Aș retrăi energia acelor momente, sentimentul că facem ceva special împreună și bucuria simplă de a fi parte dintr-o echipă minunată, o familie!

Un profesor de neuitat: Doamna Ileana Manole, profesoara de muzică și sufletul corului, ne-a fost mai mult decât profesor, ne-a fost ca o mamă. Ne-a învățat nu doar să cântăm, ci să simțim muzica, să avem încredere unii în alții și să dăm tot ce avem mai bun atunci când urcăm pe scenă. Datorită dânsei, corul a devenit o familie și una dintre cele mai frumoase părți ale anilor de liceu. Domnul Ștefănescu, profesor de matematică și diriginte în clasa a 12-a, a fost genul de profesor exigent care impunea respect de la prima oră. Deși era dur, a fost unul dintre profesorii pe care i-am apreciat cel mai mult, pentru corectitudine, disciplină și pentru modul în care ne-a pregătit pentru pașii următori. A fost un profesor care te provoca să fii mai bun.

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de fiecare moment din liceu, chiar dacă uneori pare greu sau stresant. Anii aceștia trec mai repede decât credeți și rămân unele dintre cele mai frumoase amintiri. Implicați-vă în activități care vă plac, încercați lucruri noi și nu vă fie teamă să ieșiți din zona de confort. Profesorii care par mai exigenți sunt, de multe ori, cei care vă pregătesc cel mai bine pentru viitor, iar prieteniile și experiențele trăite acum vor rămâne cu voi mult timp. Profitați de fiecare oportunitate și creați momente de care să vă amintiți cu drag peste ani.

Aș retrăi: Sincer? Orele de la materiile care nu erau pentru bac/folositoare profesional. Orele de muzică, desen, logică, filozofie, psihologie, etc

Un profesor de neuitat: Cu excepția dirigintei, Ioniță Maria profesoara de fizică. Avea un mod de predare excepțional și o atitudine care te inspira să pui cotul la treabă și să dai tot ce e mai bun din tine. Pe lângă materia predată, ne-a învățat cum să ținem o prezentare, ne obliga să învățăm subiectul prezentat foarte bine, să vorbim cu oameni care se uită la prezentare, felul cum trebuie aranjat conținutul în prezentare, și multe alte soft skill-uri pe care le-aș numi esențiale pentru viitoarele noastre cariere.

Pentru elevii de azi: Recomand practică/internship-uri în domeniu în vacanțele de vară din facultate 😀

A fost mai mult despre oameni – colegi, profesori – unii importanți pe moment, alții care au rămas în timp ca repere.

Aș retrăi: Aș retrăi momentele simple dintre ore, când stăteam cu colegii și râdeam din nimic, fără griji reale. Pauzele acelea în care timpul părea că stă pe loc și totul era mai ușor. Mai mult decât orice, aș retrăi senzația aceea de libertate și lipsă de responsabilități adevărate, când problemele păreau mari, dar de fapt erau simple.

Pentru elevii de azi: Nu luați totul chiar atât de în serios – notele contează, dar nu vă definesc. O să conteze mai mult ce învățați despre voi, despre oameni și despre cum să vă ridicați după eșecuri. Bucurați-vă de prieteniile de acum, chiar dacă nu toate vor dura. Unele amintiri o să rămână cu voi mult timp. Și nu vă fie teamă să încercați lucruri, să greșiți, să fiți diferiți – liceul e unul dintre puținele momente în care aveți libertatea asta.

Aș retrăi: Toți anii, începând cu emoțiile primului an și culminând cu cele ale bacalaureatului. Emoțiile de la matematică și emoțiile de a nu fi chemat la director.

Un profesor de neuitat: D-na Bădilă de fizică, un profesor complet, care știe cum să abordeze un elev, să-i vadă potențialul și să-l ajute să-l facă să învețe cu plăcere. M-a ajutat personal mult și știu mulți alți foști colegi pe care i-a ajutat.

Pentru elevii de azi: Să se bucure cât pot de mult de liceu, sunt momente pe care le vor rememora cu bucurie.

Aș retrăi: Aș retrăi oricând și de oricâte ori am ocazia orele lungi de dirigenție

Un profesor de neuitat: Doamna dirigintă Andreea Sponor pentru susținere și implicare nemărginite și doamna Cristiana Marcu pentru căldura pe care ne-a transmis-o de-a lungul timpului.

Pentru elevii de azi: Creați legături între voi – aveți nevoie unii de ceilalți și înainte, dar și după absolvire.

Aș retrăi: Dragi Crocodili și Coțofene: ce ați pregătit pentru azi la Engleză?

Un profesor de neuitat: Dl. Director Dincov: prin ’98 eu și ceilalți 2 frați Dragu ne aflam la dânsul în birou și ni se ținea o teorie cum că vrem să aruncăm cetatea în aer cu comportamentul nostru. Se pare că a funcționat: cetatea e încă în picioare!

Pentru elevii de azi: Make the best of it! Și încercați în fiecare zi să fiți 1% mai buni ca ieri! Timpul ăsta nu se va întoarce niciodată.

Aș retrăi: Atmosfera generală de libertate și adolescență

Un profesor de neuitat: Doamna dirigintă Sponor Andreea. A reușit să ne îndrume deși eram un grup zăpăcit de rebeli. A avut răbdarea necesară deși și dumneaei era foarte tânără.

Pentru elevii de azi: Încercați să strângeți cât mai multe amintiri. Sunt ani care nu se vor mai repeta

Aș retrăi: Aș retrăi tot liceul, dar mai ales petrecerile cu colegii.

Un profesor de neuitat: Cristiana Marcu, desigur. Îmi aduc aminte cu drag că puteam vorbi cu dânsa sincer și fără stres.

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de acești ani frumoși și țineți legătura după.

.

Aș retrăi: Mi-ar plăcea să retrăiesc anii de liceu, cred că aș prețui mai mult tinerețea, care este cea mai frumoasă perioadă a vieții, este un cadou

Un profesor de neuitat: D-na dirigintă Cernescu Monica. Am învățat matematică.

Pentru elevii de azi: Să se bucure de anii de liceu din tot sufletul. Să-și facă dintre colegii și profesorii prieteni, și să învețe. Nimeni nu-ți poate lua ce ai în cap.

mea.

Aș retrăi: O zi cap coadă. Cu alergatul până la covrigăria din colț în pauză, ca să ne ajungă timpul. O oră de română și una de engleză. Discuțiile cu colega mea de bancă, Elena, care din păcate nu mai este printre noi.

Un profesor de neuitat: Dl Florin Ioniță, profesor de limba română pentru că ne antrena gândirea critică când nici nu se discuta despre concept. Ora de română era o explorare de idei. Romanele noastre din materia obligatorie păreau toate incitante pentru că dl Ioniță ne ghida să vedem dincolo de suprafață. Cu dânsul am descoperit mica istorie a vieților personajelor. Am iubit orele de limba română. D-na Simona Maior, profesor de limba engleză care aducea mereu o energie pozitivă în clasă și care ne stimula să învățăm cu drag și de drag. Dl Cârstea, profesor de geografie pentru că era un personaj de neuitat: elegant, pedant, amuzant în felul lui, mereu serios fără a fi rigid, totuși. Clasa noastră îi pusese porecla Rechinul pentru că era mereu pe fază și cu o replică ascuțită-simpatică la el. D-na Vintilă Florica, diriginta noastră măruntică de statură dar cu un suflet cât liceul de mare. D-na Papastate, profesor de limba franceză, care deși nu era cea mai populară, m-a determinat să citesc multă literatură franceză clasică și să învăț cu plăcere franceza. D-na Tincuța Dincov, profesor de latină, pentru blândețea și metoda ei de a preda o limbă care nu părea deloc moartă.

Pentru elevii de azi: Să fie curioși și ambițioși. Să savureze acest moment din spațiu și timp numit liceu, cu tot ce vine el la pachet. Să valorifice mediul din jur, relațiile de prietenie și accesul la un mediu de învățare fantastic. Să se bucure de lecturi, chiar și de lecturile de vacanță pentru că timpul liceului este un lux. Puține perioade din viață îți oferă libertatea de a te dezvolta multidirecțional, cum o face liceul. Să exploreze hobby-uri și activități extracuriculare, de la street dance, la robotică, teatru, public speaking, dezbateri, etc.

Aș retrăi: Când mama a venit la prima ședință în clasa a noua, a fost surprinsă cum profii fumează pe terasă, iar elevii jos, lângă scară. It was a special place indeed. PS: unrelated dar nu chiar, dar m-am apucat de fumat în liceu, în clasele terminale.

Un profesor de neuitat: Marică, pentru că era fun și serios, un mix fain de apreciat și mai târziu la oamenii pe care i-am întâlnit. Profa de info, care a fost și diriga ❤️. Și profesoara de muzică, care a încurajat un talent despre care încă am impresia că nu există. Și pentru experiențe de neuitat în Corul liceului.

Pentru elevii de azi: You’re stronger than you think. Breathe and carry on.

Aș retrăi: Excursia cu doamna Ariton la Castelul Iulia Hasdeu, lecțiile pasionante de limba și literatura română cu doamna Anca Petrache, pauzele în care mâncam sandvici cu șnițel la 6 lei alături de colegele mele.. sau momentul în care mă simțeam jenată într-o situație în care cineva (un adult) a ridicat tonul la mine iar doamna profesoară de română i-a spus persoanei respective „Nu țipați la ea, ea e o poezie”, acele câteva cuvinte simple și pline de tandrețe m-au protejat și au rămas cu mine și acum, după 9 ani.

Un profesor de neuitat: Doamna Ileana Pârlea… care ne-a zis la ultimul curs de franceză pe Zoom în timpul pandemiei „Copii, să nu aveți o viață banală, ieșiți din bula voastră, descoperiți locuri și descoperiți-vă”

Pentru elevii de azi: Anii de liceu nu sunt cei mai frumoși ani, sunt studii în psihologie care punctează asta, multă presiune, incertitudine, o identitate în construcție care poate fi fragilă deseori, poate colegi care nu sunt cei mai bine intenționați (risc de bullying), poate profesori care sunt prea verticali/descendenți (eu știu; voi nu).. însă, țineți-vă bine, va fi mereu, dar mereu, cineva sau ceva care să vă poarte prin acești ani.. cineva va vedea în voi potențialul vostru și pur și simplu ceea ce sunteți fără filtru, și vă va accepta. Câțiva profesori au făcut asta în dreptul meu și colegi a căror amintire rămâne dulce. Anii de liceu sunt formatori, nu sunt ușori, dar ei fac parte din ce veți deveni.

Aș retrăi: O întâlnire cu un anumit profesor

Un profesor de neuitat: Arhip Nina pentru tot ce am învățat și Ciobanu Dumitru pentru eleganță

Pentru elevii de azi: Anii din liceu sunt foarte frumoși și trebuie trăiți din plin

Aș retrăi: O întrebare foarte grea. De ce? Pentru că aș retrăi TOT!

Un profesor de neuitat: O altă întrebare grea. Evident, doamna dirigintă Lungeanu, mare respect, o voi ține minte toată viața. Proful de istorie Cristea Nicolae…. mereu va rămâne în memoria mea. Doamna Dumitrescu de la sport, Ariton de la latină și poate mulți alții care acum nu mai sunt. Respect tuturor!

Pentru elevii de azi: Trăiți clipa și bucurați-vă de locul în care sunteți pentru că abia mai târziu veți afla cât de special e liceul acesta!

Aș retrăi: Orele de laborator de fizică

Un profesor de neuitat: Anca Bădilă. Au contat dedicarea și entuziasmul pentru predat, explicațiile ușor de înțeles și evaluarea după criterii clare și obiective.

Aș retrăi: Excursiile alături de clasă

Un profesor de neuitat: Cu ajutorul doamnei Bădilă Anca am reușit să pricep fizica nu prin tocit și memorat de formule aride, ci prin curiozitate și amuzament 😄

Pentru elevii de azi: I-aș sfătui să se gândească din timp ce vor să facă în viitor și ce drum să aleagă, timpul trece și riscă să ia decizii pripite din criză de timp.

Aș retrăi: I-aș retrăi integral cu bune și cu rele.

Un profesor de neuitat: Doamna Motaș. Fără ea nu aș fi ales ingineria.

Pentru elevii de azi: Să se bucure de fiecare clipă.

și cine ești și în timpul liber. Hașdeu mi-a dat șansa să mă descopăr. Am aflat că nu tot ce zic părinții e corect (și nu mă înțelegeți greșit, îi iubesc și îi respect pe ai mei, dar nu tot ce cred părinții că e bine pentru tine chiar este bine pentru tine, pentru că suntem oameni diferiți și asta este frumusețea vieții, iar binele este relativ). Am aflat cum e să ții la pasiunea ta cu dinții deși știi că multă lume știe mai bine decât tine ce ar trebui să faci tu cu viața ta. Am aflat că prietenii vin și pleacă, și e ok. Am aflat că Bac-ul nu e cel mai greu examen din viață. Bacul e o metaforă. E mai mult un examen de parenting pentru ai tăi. Pentru tine e un examen de memorie. Nu e examenul maturității. Învață și o să fie ok. – Stai că imediat dai de carnet, sper să îți pice un polițai fain. Mie nu mi-a picat… Hașdeu este un tot. Liceul, de când intri până când ieși, este un examen al maturității în sine, și treci acest examen abia când te descoperi pe tine. Unii nu îl trec niciodată. Și acum, mereu când trec pe lângă liceu mă uit la el și îi zic cu tot respectul „Șah mat, fraiere!”

Un profesor de neuitat: Trebuie musai să aleg doi, nu merge altfel: Carmen Dumitrescu, profesoara de sport, cea mai faină dirigă, și Anca Bădilă, un mentor excelent prin felul ei de a fi! Liceul nu este doar despre cum se predă și cum se învață. Liceul este mai ales despre oameni, iar esența oamenilor o pierd mulți!

Pentru elevii de azi: Ce zic aici n-are legătură cu liceul per se, dar cu cei 10 ani de după care se împlinesc anul ăsta… God I’m getting old… Hai să o zic pe-asta: „Măi copii, pe vremea mea…” Dacă vă uitați înapoi, uitați-vă înapoi doar contemplativ, cu bucurie și pentru momentele frumoase, și pentru cele mai puțin frumoase. Ele vă clădesc și vor fi stâlpii persoanei care veți fi. Dacă greșiți, e cu un scop – să nu se mai repete. Treceți cu gând bun peste prieteniile care se duc, pentru că veți pierde multe, și nu vă întristați că oamenii au crescut diferit, și s-au îndepărtat de valorile voastre morale. Ei au drumul lor, voi pe al vostru, și dacă nu se mai intersectează, e ok. Nu fugiți după oameni care nu ar fugi după voi, și îndepărtați-vă cu respect de grupuri în care singurul subiect de discuție este bârfa. Gândiți pentru voi și nu vă lăsați influențați de alții. Lumea e sătulă de propagandă, de războaie și de ură… Sau poate nu e? – Să nu vă fie frică să fiți cine sunteți. Nu încercați să fiți o persoană care este împotriva valorilor ei morale doar ca să mulțumiți pe alții, cei care oricum uită de existența voastră când nu sunteți prin preajmă. Și atunci să vă puneți cea mai importantă întrebare: „Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?” – Voi sunteți sinceri cu voi? Cel mai greu lucru din lume este să pleci din țara în care locuiești. Nu pare la început. Am călătorit, am învățat și am trecut interviuri grele. Am plecat din România fără să mă uit înapoi. Am citit, am învățat și am empatizat cu tot ce înseamnă a lucra într-o companie multiculturală. Știu toată poezia. Știu cum să accept pe fiecare așa cum este, și știu să lucrez cu oameni din diferite culturi și regiuni ale lumii. Am pornit la drum cu un vis în ochi, mi-am luat o identitate nouă, (ok, nu fizic o identitate nouă, mă refer la viză, don’t panic), și am început un nou capitol. Încercând să trăiesc experiențe noi, am încercat să îmi recreez vechile obiceiuri, tabieturi care au fost ale mele, și la care mă gândesc cu drag. Dar uneori, adică mai mereu, nu vei putea recrea amintirile respective. Trebuie să faci altele noi, altfel dai de dor. Și dorul doare al naibii. Acum abia aștept să mă întorc în țară, să mă plimb cu mașina la 3 dimineața după ce mă întorc de la muncă, nedormit și nici gând să vreau să dorm. Vreau doar să mai văd un răsărit dintr-un câmp pustiu. Sau un Luca Tradițional de la non-stop în miezul nopții. Și acum stau în aeroport în Dubai, cu biletul în mână, gândindu-mă la toate astea, și acum parcă îmi e dor să beau un Karak indian în drum spre deșert, am eu un loc, „the milky way spot” îi zice, să mă duc acolo în miez de noapte, să mă uit la stele. Nu mă vindec. Dar acum vin doar în vizită. That’s more or less life in a nutshell.

prezent, fiecare clipă și moment.

Aș retrăi: Să stau în bancă cu prietena mea și în spatele nostru să fie prietenele noastre, iar profesorii să ne atragă atenția că vorbim și râdem în ore.

Un profesor de neuitat: Doamna Bălășoiu Elena, o profesoară care îți era și prietenă în același timp

Pentru elevii de azi: Bucurați-vă de fiecare moment

Aș retrăi: Atmosfera

Un profesor de neuitat: Doamna Enache (matematică) – Mi-au plăcut orele dumneaei. Doamna Maior (engleză) – Este un om extraordinar. Doamna Bădilă (fizică) – Datorită dumneaei îmi place fizica și am numai cuvinte de laudă la adresa dumneaei.

Pentru elevii de azi: Profitați de anii de liceu!

Aș retrăi: Orele de filozofie, orele de sport, meciurile de șah de pe hol, învățarea unei noi lecții de biologie

Un profesor de neuitat: Toți. Acest cuvânt nu este o exagerare.

Pentru elevii de azi: Educația este libertate.