În loc de „la revedere” 😍

Nu știu alții cum sunt (parafrazez și eu – este deja un obicei social – zeul literar al copilăriei mele dintotdeauna), dar eu am venit în acest liceu în primul rând pentru temeinica mea întâmplare, și dacă s-ar fi adăugat și altele, cu atât mai bine…
De când am trecut pragul școlii pentru prima oară, m-am simțit ca acasă, iar sentimentul acesta nu m-a părăsit nicio clipă. Mi-am început drumul cu pași mici și cu gânduri mari, voiam să-mi crească aripi aici, voiam să fac filologia pentru ca să înțeleg adevărul și iubirea dintre cuvinte, să-mi devină muzică simplă, pură, cifrată și necifrată, să-mi așez drumul astfel pentru mai târziu. Din punctul acesta de vedere, mi-a fost mai de folos „labor omnia vincit”, am defilat prin literatură cu propria minte și asta îmi este câștig sigur…
Au fost multe materii care m-au fascinat de la început și unele cărora le-am prins magia treptat, însă fiecare a avut un farmec al ei, datorită căruia am ajuns să descopăr, până la urmă, încă ceva despre mine însămi.
Mulțumesc profesorilor mei pentru aerul academic pe care l-au dat orelor de curs (eu am profitat din plin de asta), mulțumesc colegilor pentru râvnă (dovadă nivelul înalt al clasei); să fiu șefă de promoție în condițiile acestea îmi este o mare onoare, voi păstra inima timpului pe care l-am trăit în liceu cu drag, la loc de cinste.
În liceu am învățat că să păstrezi valorile și să nu aderi la non-valori este cel mai important lucru (chiar dacă asta îmi e legea de multă vreme, mereu e loc de aprofundat), am înțeles asta din fiecare întâmplare, plăcută sau ne-, am înțeles asta din atitudinile și sfaturile profesorilor, din locul și istoria liceului în care viața și visul meu m-au adus.
Am plecat din liceu neplecând. Mereu voi fi o parte din el, așa spune catalogul, așa spune tic-tac-ul inimii mele, așa or spune cei care își vor mai aduce de mine… În fiecare pas al meu, în fiecare sunet va fi cuprins, indiscutabil, timpul în care am văzut tinerețea crescând – Colegiul Național „Iulia Hasdeu”. ❤️🌹☺️